S-a incheiat o zi frumoasa, stropita din belsug de ploaie, dar calda prin prezenta oamenilor.
Pentru ca a fost duminica, am fost invitati la nelipsitul Sunday dinner, acasa la parintii amicului nostru Gary (i-am cunoscut pe toti in Portugalia, unde au locuit timp de mai multi ani). Deci nu am vazut nici o fata necunoscuta in casa aceea, am continuat numai o atmosfera pe care am trait-o de multe ori in Algarve, la ei acasa ori la noi. La pranz au fost invitati prieteni comuni, veniti special sa ne vada. Frumos.
Dupa praz am iesit putin prin cartier, cu fetele si bebelusa Mia, sa adulmec imprejurimile si evident sa fac poze. Era un frig dezgustator, insa nu e rau sa ne amintim din cand in cand cum e. Mie imi prinde bine, ma simt ca iarna in Romania.
Strazi linistite, case asemanatoare, ferestre iluminate, prin care puteai privi inauntru (in Portugalia nu exista aceasta transparenta, eu una nu sunt adepta ei). Liniste, gradini ingrijite, sunetul ploii.
Dupa-amiaza a fost rezervata explorarii orasului Birmingham. La 16 h se insera deja, iar in curand era noapte in toata regula.
Am fost insa, pentru ca eu sa vad centrul orasului, sa scotocim prin Targul German de Craciun, care se intindea pe una din strazile principale din centru, sa mancam si sa vedem luminile de Craciun, care sunt deja aprinse.
In primul rand, m-a impresionat centrul comercial Bull Ring, constructie futurista care e imposibil sa fie trecuta cu privirea in Birmingham. Pe dinauntru nu era nimic care sa ma surprinda (poate preturile…), insa pe dinafara mi s-a parut senzational.
Chiar langa Bull Ring se afla o catedrala din secolul 13, pe care din nefericire nu am reusit sa o pozez prea bine, din lipsa de lumina potrivita. Ceva mai incolo se afla un pub/inn din secolul 14, the Old Crown.
Am mers pe strazi pana la targ si mi-a mirosit a multiple culturi care se intersecteaza in oras (mai ales cea asiatica). De altfel, exista zone imense in care emigrantii asiatici se simt ca acasa, iar englezii nu sunt bineveniti 🙂
Targul era incantator, te pierdeai printre dulciuri ca din povesti, jucarioarele acelea specifice din lemn sau tabla, carnati de Frankfurt, bere, o forfoteala simpatica in ritm de muzica de Craciun (o mica orchestra de Mosi Craciuni si Craciunite canta intr-un chiosc, in ciuda frigului), calusei si mii de alte chestii. Demult nu ma simteam asa, ca la un balci, civilizat insa… A fost foarte placut, am mancat frigarui de branza si ciuperci, am cumparat paine calda, bomboane de ciocolata de nu stiu cate feluri, marshmallows, placinte cu miros de vanilie… Bun bun!
Dupa ce aproape am facut turturi la targ, am fost sa mancam pui la Nando’s, un restaurant dintr-un lant foarte cunoscut, care vinde pui facut dupa reteta portugheza. Patronul se pare ca e un emigrant portughez in Africa de Sud, care a avut stralucita idee sa ia cu el reteta de sos picant pentru pui, care in Portugalia e faimoasa si foarte populara – piri-piri, si apoi sa dezvolte acest concept nu numai in Africa de Sud, ci si in Anglia, unde e un adevarat succes.
Acolo, in timp ce hapaiam pui (eu am hapait si un cocogeamite porumbul fiert care imi facuse pofta), am facut (iarasi) planuri de viitor pe care maine le vom uita. 🙂
Asa era si in Portugalia, eram in aceeasi formula: noi patru si planurile noastre de viitor 🙂
(poza de mai sus e un detaliu de pe pardoseala)
Cor & Amor - bijuterii, povesti... 