pereche

Com va spuneam ieri, am reinceput sa scotocesc prin vopsele si materiale. Am descoperit piese „desperecheate” si, la cererea unei „admiratoare”, le-am facut rost de „pereche”, ca sa nu se mai simta singure.

Iata, de exemplu, aceasta bratara, care plangea dupa un colier. Acum nu mai e cazul, i-am imperecheat si vor trai fericiti pana la adanci batraneti, cum cica ar fi posibil…

peruzele

Inspirata de colier, Mihaela si-a dorit si cercei facuti din pietrele acestea minunate care sunt turcoazele sau peruzelele. Va mai aduceti aminte de cuvantul acesta, din povesti? „Avea ochi albastri ca peruzeaua”. Tarziu am aflat ce e de fapt peruzeaua si am fost putin dezamagita: credeam ca e un albastru intens si transparent. Dar nici asa nu-i rau, albastrul acesta care bate spre verde… Imi place mult turcoazul, si se pare ca si Mihaelei ii place 🙂

Se spune ca piatra aceasta are numeroase virtuti curative si de protectie impotriva unor „rele” diverse (de gen invidie si altele…). Sa fie? Sa nu fie? Asta nu mai stiu. Sunt absolut convinsa ca pietrele au energie speciala si sunt sigura si ca putem fi influentati de aceasta energie, intr-un fel sau altul. Nu am studiat insa profund problema, poate ar trebui sa o fac intr-o buna zi…

mesteri pesti

Nici o legatura intre pestii mei obisnuiti si extraordinarii delfini. Singurele puncte comune ar fi ca apa e elementul lor comun, plus faptul ca ieri, in timp ce ma jucam cu pestisorii, nu mi-a iesit din cap melodia celor de la Phoenix, una din melodiile acelea complexe de pe cel mai bun album al rockului romanesc din toate timpurile: Cantafabule. Stiti cat de straniu fac eu uneori legatura intre lucruri…

Va las sa descoperiti si alte puncte comune 🙂

„Mesteri pesti”, ce mester de poet a zis asa ceva? Marele Serban Foarta, va zic…

Frate Dulf, frate Dulf,

Dulce Dulf, fratele nostru esti.

Dulce Dulf, frate bun intre pesti.

Numele tau fiind si azi,

nume de frate drept,

care in larg te scalzi,

valul

taind dirept.

Ca Filadelf prin grec,

al tau nume intreg

erai si esti,

cu dragoste de frati,

oameni

nemaiaflati

si mesteri pesti, frate Dulf.

Frate Dulf, frate Dulf…

Frate bun, intr-un vechi idiom,

frate bun

peste barbat si om.

Clar calauz pe mari,

calea ne otarasti,

aer tragand pe nari,

peste ciudat ce esti.

Delfin

si eu prin cald

al meu sange, prin salt

si prin inot.

Destinul meu de-al tau,

care ne treci prin haum,

leg

si innod, frate Dulf.

iar turcoaz?

Da, iar. Daca va amintiti de bratara aceasta, poate va amintiti si ca am promis sa va arat colierul aferent. Asta si fac in cele de mai jos, anuntandu-va cu drag ca azi a fost o zi cu soare de primavara, insa nu cine stie ce calda (nu m-am incumetat sa pun colierul pe un decolteu 😉 )

In speranta ca primavara va continua, va las in compania colierului de lemn vopsit turcoaz…

turcoaz adevarat

Am zis ca nu mai fac bratari, n-am zis?

Ei bine, iata ce am facut zilele acestea, printre altele (am inceput si un colier care sa formeze set cu bratara).

Nu am reusit sa fac rost de obisnuita vopsea stralucitoare, in acest turcoaz intens. Am incercat combinatii, inutil insa.

Asadar, am satisfactia de a avea in sfarsit o culoare care sa semene cu ce vroiam eu demult.

Diametrul bratarii de lemn e, pe dinauntru, e de aprox. 6,5 cm, iar grosimea (inaltimea) e de 3 cm.

ninge sfant?


Ninge fara mila, cu vinovatie

Ca o inculpare, ca un martor mut.

Ninge ca o nunta, ninge si sfasie,

Se faramiteaza ultimul salut.
Vai de noi femeie, ninge-a despartire,

Vom pleca departe unde-avem de mers.

Ninge sa desparta gheata si iubire,

Oarbe felinare trec spre Univers.
Ninge sfant si pagan,

Numai ochii ne raman,

Despartirea s-o mai vada.

Ca in rest, noi ne-am stins

Si-am ajuns de-atata nins

Niste oameni de zapada.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,

Ninge peste ingeri, ninge peste vai.

Ninge peste clopot, ninge peste ape,

Ninge incredibil peste ochii tai.
Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,

Ninge fantomatic si bacovian.

Ninge ca sunt rece, ninge ca esti dusa,

Ninge ca la moartea ultimului an.
Ninge sfant si pagan,

Numai ochii ne raman,

Despartirea s-o mai vada.

Ca in rest, noi ne-am stins

Si-am ajuns de-atata nins

Niste oameni de zapada.



radacini

In ultima vreme am un motiv decorativ preferat: cel de pe bratara din poza. Imi iese din mana fara sa vreau cand ma apuc de ceva, deci trebuie sa-l epuizez cat ma curand si cat mai frumos.

Simt ca se va dezvolta si se va transforma in altceva, stiu exact in ce, dar deocamdata e… o simpla radacina! Albastra. Turcoaz, zic unii.

Bratara din imagine e de lemn si are diametrul de 6,5 cm. Asa, ca sa stiti…

In ce anume credeti ca se va transforma radacina, in curand? (va dau timp de gandire, poate ghiciti). Incepe cu M! 🙂

Good luck!