cirese de lemn

Colier nascut printre hartii si carti deschise, dictionare si hartiute cu note de aducere aminte. Mi s-a facut dintr-o data lehamite de sportul tradusului si am adus cutia cu „jucarii” langa birou: trebuia sa fac ceva frumos, ALTCEVA, altfel ma ataca disperarea.

Bilele par niste cirese si sunt de lemn usor. Restul l-am facut cu manutele mele, intru relaxare 🙂 Am reusit, ma simt bine acum, gata sa o iau de la capat.

Ma gandeam sa fac si niste cercei… Unul roz si unul metalic. Hmm, ma mai gandesc…

Si o melodie a Marissei Nadler (aparent fara legatura cu colierul de mai sus), una din ultimele mele descoperiri (cu ajutorul unei prietene, multumesc, Sonho de Lisboa!) care ma impresioneaza pana la os.

joi dulce la interesart

Iata ce idee simpatica: la magazinul Interesart din Bucuresti (unde se vand si accesoriile mele) se organizeaza o seara draguta, cu dulciuri si accesorii 🙂 excelenta idee. Daca eu nu ma pot bucura de bunatatile puse la dispozitie de Valentina, va invit pe voi sa o faceti.

Citez din prezentarea serii:

Eveniment: Sweet Thursday

De ce: Sa va prezentam colectia Interesart Sweet Accesories – bijuterii si obiecte de decor asortate cu bunatatile de mai jos.

Avem: Muzica cubaneza, dulciuri din cele mai apetisante – cupcakes, dulceata, serbet de fructe, limonada, ice tea si alte bunatati racoroase.

Cand: Joi, 2 iulie, de la 18h pana tarziu.

Unde: Magazin Interesart (George Georgescu 43, Rond Cosbuc, vis a vis Restaurant Jaristea).

Cine vine: Toata lumea dornica de bunatati si voie buna. Intrarea libera.

Indrazneste si imbraca-te in ton cu evenimentul sau poarta un accesoriu dulce si primesti un premiu Interesart!

Suna dulce si interesant!

za-za night

Seara de sambata: calduta, vibranta, fara prea multe griji. Ziua unei amice (romanca), cina intre prieteni.

La masa englezi, portughezi, doua romance si inca vreo doua nationalitati pe care nu le-am retinut. Cosmopolit, ca tot ce ma inconjoara… Dar asta imi place si da culoare intalnirilor.

Restaurant tailandez aflat pe una din strazile principale cu baruri (alegerea sarbatoritei, evident). Atmosfera placuta, de vara, festiva, lampile de pe „tavan” (niste bare de aluminiu prin care se vedeau stelele) isi schimba periodic culoarea din verde placut in rosu, si inapoi…

Veselie, mancare picanta, bere, sangria alba… Imi place mult cum arata restaurantul pe dinauntru si legatura lui cu „afara” (e de fapt un fel de tereasa la primul etaj).

Afara, pe strada, agitatia obisnuita de vara, turisti peste masura de veseli, muzica live, tineri dansand in plina strada, coplesiti de bucuria de a se afla acolo, atunci.

M-am lasat si eu dusa de val. Ar trebui sa o fac mai des. E usor… E de-ajuns sa nu opui rezistenta…

zeca afonso

Azi un artist care nu mai e in viata, insa influenteaza inca muzica portugheza, de acolo, de la distanta…

Posesor al unui stil simplu si al unei voci placute insa deloc clasice, Zeca Afonso e in general asociat cu muzica de rezistenta de pe vremea dictaturii  pro-franchiste (care a picat in Portugalia in 1974). E compozitor si cantaret de folk, dupa ce a trecut si prin farmecele fado-ului de Coimbra (studentesc).

E influentat destul de mult de legatura cu Africa (a trait o vreme in Angola si Mozambic), insa ce ramane adanc in memoria intregului popor portughez, e activismul lui anti-regim, implicarea in politica (a fost arestat de politia politica de nenumarate ori) si faptul ca unul din cantecele lui a fost auzit in toata tara, in chip de semnal, intr-un moment cheie al Revolutiei din Aprilie ’74 (Grândola vila morena – pe care il voi pune aici intr-una din duminicile viitoare, desi are tenta comunista).

Eu l-am ascultat pe Zeca Afonso dinainte sa stiu ceva despre tenta lui politica si dinainte sa-i cunosc aspectul 🙂 si mi-a placut. Poate va place si voua.

Iata alta varianta a melodiei, interpretata de divina Teresa Salgueiro, ex-Madredeus.

gradina (I)

Stiu ca v-am mai aratat pana acum cateva coltisoare din gradina care se intinde in fata ferestrei mele, astazi insa, provocata cumva de Feeria si de pasiunea ei pentru plante, plus de intrebarea lui Lady Io despre copacei, m-am decis sa va mai arat cate ceva.

Din lipsa de timp, am lasat pozele „brute”, sper sa nu va suparati pe mine din cauza asta. Mai sus avem Yucca si un maslin batran.

Cactusii din imagine (nu stiu cum se numesc) sunt destul de periculosi: acele lor sunt veninoase, iar lichidul din frunze produce o iritatie teribila pe piele. Copacelul e simpatic si mi s-a spus ca din frunzele lui se face o infuzie care cica scade febra. O fi…

Iarasi copaceii anti-piretici. La radacina se afla trei mingi dezumflate care apartin catelei Laika, mare amatoare de fotbal. Volei nu a incercat deocamdata…

In prim plan – o planta plina de ghimpi care se numeste popular „coronita lui Isus” din motive lesne de ghicit. Da flori mici si dragalase. Cand are chef.

Pomisor ciufulit si Aloé, care face bine la toate cele. Inclusiv inteapa.

Smochine inca verzi, pe o creanga aplecata la pamant. Nu stiu ce facea acolo aplecata, probabil pierduse vreo moneda si o cauta. Ha. Ha.

E aceeasi specie de pomisor anti-piretic, numai ca are florile de un alb impecabil.

Trandafirul CHINEZESC.

Daca sunteti cuminti, va arat in urmatoarele zile si cactusii infloriti si leandrii infloriti. 🙂

mai vechi, mai noi…

Sunt intr-o perioada de retragere in cochilie, sa spunem, daca acceptati metafora nefericita. A venit vara, insa ma simt nevoita sa stau in casa si sa lucrez. Odata cu vara au venit si moleseala, caldura insuportabila uneori, noptile calde pe care am chef sa le petrec afara, la aer.

Caldura imi amesteca ideile, imi moleseste vointa. Pe de alta parte imi place, imi place sa-mi petrec zilele de vara incercand sa ma racoresc, de fapt sa alternez caldura cu racoarea (metodele mele preferate de racorire „alternativa” fiind: piscina, marea, apa rece cu suc de citrice, pepenele rosu de la frigider si… ce se vede in poza de mai jos)

Ametita de vara, am inceput sa uit ce poze am pus aici (cu piese de-ale mele) si ce poze am omis sa va arat. Iata doua dintre cele omise. De ce nu vi le-as arata chiar acum?

Sper sa-mi revin. Si sa va arat noutati.

Pana una-alta…………

PS: nu dati atentie clipului, e cam trist. 🙂

lisabona in imagini

Fragmente, priviri aruncate pe sus, pe cladiri, printre ganduri albe-negre, mai mult negre decat albe…

Lisabona cu detalii induiosatoare, cu maretie si decadere, asa cum o iubim.

Imaginile imi apartin in totalitate.

absenta

Am revenit din (destul de) lunga absenta de pe blog. Am fost 2 zile in Lisabona, fara acces la internet si, sincera sa fiu, multumita ca fac o pauza.

Am revenit acasa, unde am un vraf virtual de munca, deci nu voi apuca sa rasuflu.

Nu vreau sa credeti insa ca v-am uitat 😉 . Am poze de descarcat, impresii de decantat. Mai e timp.

jorge palma

Un artist despre care Sonho_de_Lisboa stie mult mai multe lucruri decat mine ;), caci ea l-a vazut live si ii cunoaste de pe rost albumele.

Ma limitez la a va atrage atentia asupra faptului ca in acest clip apar cativa din artistii pe care i-am pus duminicile pe blog (Sérgio Godinho, Rui Veloso, tipa de la Clã, Camané – fadistul, Rui Reininho de la GNR etc), plus cativa pe care am de gand sa vi-i prezint in viitoarele duminici.

Enjoyyyy!!

lunar

De ce nu m-as fi dus si pe Luna? Si acolo sunt pietre, nu sunt slefuite de apa, ci de lumina si intuneric…

M-am urcat intr-o roata din acelea gigantice, care se invart si te duc pana la Luna si te aduc inapoi. Aveam aparatul la mine, asa ca mi-am zis de ce nu… Maine poate fi prea tarziu.

Ajunsa acolo, mai intai am facut tumbe din cauza lipsei gravitatiei, ceea ce m-a amuzat teribil. Pacat ca m-am amuzat singura…

Dupa ce m-am obisnuit cu lipsa gravitatiei, am inceput sa caut varcolacii care, se stie, musca din Luna atunci cand e eclipsa. Nu am gasit nici urma de varcolac dar asta-i buna, doar nu s-a fi aratat unei pamantence asa, la prima vizita… Mai intai trebuie sa ne imprietenim!

Plictisita de singuratate, am facut numai cateva poze si (un defect de-al meu), am inceput sa caut pietricele. Am si gasit. Multe.

Mi-am umplut imediat buzunarele, am mai topait putin in recunoastere,  prin cratere, pana m-am plictisit de tot si am sarit inapoi pe roata gigant.

Tare mi-a placut excursia!

PS: piatra de la inelul din imagine nu e de pe Luna, caci acolo erau numai pietricele inchise la culoare. E de la Zambujeira do Mar, asa, ca sa stiti…