green spiral

Am observat ca am o, sa nu zicem mica obsesie, sa zicem mare admiratie pentru spirale si pentru tot ce pare a duce undeva, mai profund, sau in alta dimensiune. Pentru mine, spirala e simbolul pentru vartej, pentru trecerea in alta lume, pentru pierderea simturilor considerate normale si dobandirea altora, mai subtile…

green-spiral-pendant3

green-spiral2

Mai e si o reprezentare posibila a infinitului, dar si a eternei reintoarceri la viata, mereu sub alta forma, in alt corp.

green-spiral-ring2

Nu rezist spiralei, o caut in toate cele si de cele mai multe ori o gasesc. Celtica sau pur si simplu universala, „cuminte” sau „psihedelica”, precum cea de mai sus, mi se pare un simbol bogat si placut ochiului. Am sa il folosesc pana am sa ajung la epuizare.

green-spiral-pendant

jeleu

Ai o fereastra cu rama de lemn frumos vopsit, in bucatarie. Prin ea vezi gradina de afara, frunze proaspete filtrand lumina, flori rasfatate in fiecare seara cu apa din belsug, iarba taiata in mod burghez in fiecare saptamana.

Pe pervaz ai mici minuni pe care bunica te-a invatat sa le faci cu mainile tale: borcane mici si cuminti, insirate si mandre de culorile lor. Capace cu patratele albe si rosii, sau acoperite cu panza legata strasnic, ca sa nu intre aer. Prin ele vezi lumina din gradina, cum se face moale si roz, sau galbena si delicioasa, ori bordo si senzuala…

orange-jelly-pendant

Gem de portocale amare parfumat, dulceata de cirese spaniole, gem de capsune mici si nesfarsit de gustoase, dulceata de caise intregi, cu samburele dulce inauntru, fructe de padure „domesticite” si infratite in acelasi borcan.

pink-locura-pendant

orange-jelly

Fiecare gust in parte reinvie o anume zi, o anume experienta, o anume poveste… Fiecare culoare atinge cu o bagheta magica un anume punct sensibil, deschide in amintire o fereastra, iar in acea fereastra o alta fereastra…

dark-ping-locura-pendant

In fiecare din noi exista un „La Medeleni”, un loc-paradis in care lumina are culoarea mierii, dupa-amiezele de dupa somn au gustul dulcetii de capsune, iar serile inseamna greieri jucausi. Un loc cu zile interminabile si fara pic de durere.

o veste proasta

A trecut pe-aici, ca să-şi ia dreptul, Moartea. De mult pândea în jur, cred. Poate printre vârfurile copacilor din grădină, poate ascunsă după o uşă oarecare sau, cine ştie, pe acoperiş. Am confundat-o poate cu o pasăre, cu un paianjen sau cu un scârţâit de uşă mai ciudat. Poate ne-am uitat de atâtea ori la ea, fără să o recunoaştem.

copaci1

A stat acolo şi şi-a ascuţit dinţii, după care a atacat. A luat un om care iubea Viaţa mai presus de orice şi iubea tot ce Viaţa are mai bun. A trecut ca un suflu îngheţat şi ne-a îngrozit. A făcut să dispară un om care mai deunăzi stătea cu noi la masă şi râdea cu noi şi la glumele noastre. Un om care TRĂIA.

apus2

Suflarea ei ne îngheaţă de fiecare dată ca şi cum am muri puţin şi noi. În loc să ne dea mai multă poftă de viaţă, prin contrast, Moartea ne face cu degetul şi ne aminteşte că suntem fragili, că suntem o mână de ţărână cu ceva sclipire  în ea. Atât.

intoarcerea dragonului

Revin ca sa va spun ca orice veste buna e insotita de una rea. Va povestesc cand o sa am iarasi internet acasa, caci bravii lucratori portughezi au daramat stalpul pe care statea cablul telefonic care imi aducea internet (cu galeata) acasa si nu stiu acum sa-l puna la loc. De trei zile.

Deci in curand… REVIIIN!!!!!!

o veste buna

Azi am avut parte, din fericire, de o veste buna. Buna pentru spirit.

Exista un scriitor portughez care m-a impresionat peste masura, in urma cu 4 ani. Un amic care il cunostea personal mi l-a recomandat, spunandu-mi si ca acesta isi dorea mult sa isi vada cartile traduse in romaneste.

Am citit si, asa cum rar mi se intampla, m-am entuziasmat total. Dincolo de clasicii literaturii portugheze (cei contemporani, marii Saramago si Lobo Antunes, care s-au tradus cu succes in romaneste), nici un alt scriitor  portughez nu ma facuse sa vibrez, sa devorez paginile ca posedata. Mi se intamplase cu Lobo Antunes, in urma cu mai multi ani, cand studiam inca limba portugheza in Bucuresti, insa de ceva vreme nu ma mai impresiona nimic.

nenhumolhar

Asadar, am „consumat” tot ce scrisese José Luis Peixoto, autorul de care va povestesc. Primele lui carti mi s-au parut insa prea apasate (de altfel, a dezvoltat un proiect impreuna cu Moonspell, daca ati auzit de ei, au concertat si in Romania).

Ajungand insa la romanul a carui coperta o vedeti mai sus, am avut revelatia. De atunci m-am apucat sa-l traduc din placere pur si simplu. Intre timp l-am cunoscut si personal, am schimbat corespondenta, am primit o carte cu autograf de la el si numeroase incurajari. Pot sa spun ca e o persoana extrem de simpatica. In plus, suntem de-o varsta 🙂

carte

Azi am fost in masura sa-i dau vestea ca am reusit: Polirom va publica traducerile cartilor lui (doua, deocamdata). Iar mie imi revine onoarea sa ii traduc minunatiile.

Am fost in nori toata ziua 🙂