green spiral

Am observat ca am o, sa nu zicem mica obsesie, sa zicem mare admiratie pentru spirale si pentru tot ce pare a duce undeva, mai profund, sau in alta dimensiune. Pentru mine, spirala e simbolul pentru vartej, pentru trecerea in alta lume, pentru pierderea simturilor considerate normale si dobandirea altora, mai subtile…

Mai e si o reprezentare posibila a infinitului, dar si a eternei reintoarceri la viata, mereu sub alta forma, in alt corp.

Nu rezist spiralei, o caut in toate cele si de cele mai multe ori o gasesc. Celtica sau pur si simplu universala, „cuminte” sau „psihedelica”, precum cea de mai sus, mi se pare un simbol bogat si placut ochiului. Am sa il folosesc pana am sa ajung la epuizare.

madredeus mood

Asa ma simt azi… as naviga undeva, departe, dincolo de orizont…

Madredeus nu e numai un grup care face muzica, e o stare de spirit profund portugheza, e inspiratie divina care naste o muzica speciala. Daca n-ar fi existat Amalia Rodrigues si Madredeus, nu m-as fi indragostit poate de Portugalia. Nu de la distanta.

jeleu

Ai o fereastra cu rama de lemn frumos vopsit, in bucatarie. Prin ea vezi gradina de afara, frunze proaspete filtrand lumina, flori rasfatate in fiecare seara cu apa din belsug, iarba taiata in mod burghez in fiecare saptamana.

Pe pervaz ai mici minuni pe care bunica te-a invatat sa le faci cu mainile tale: borcane mici si cuminti, insirate si mandre de culorile lor. Capace cu patratele albe si rosii, sau acoperite cu panza legata strasnic, ca sa nu intre aer. Prin ele vezi lumina din gradina, cum se face moale si roz, sau galbena si delicioasa, ori bordo si senzuala…

Gem de portocale amare parfumat, dulceata de cirese spaniole, gem de capsune mici si nesfarsit de gustoase, dulceata de caise intregi, cu samburele dulce inauntru, fructe de padure „domesticite” si infratite in acelasi borcan.

Fiecare gust in parte reinvie o anume zi, o anume experienta, o anume poveste… Fiecare culoare atinge cu o bagheta magica un anume punct sensibil, deschide in amintire o fereastra, iar in acea fereastra o alta fereastra…

In fiecare din noi exista un „La Medeleni”, un loc-paradis in care lumina are culoarea mierii, dupa-amiezele de dupa somn au gustul dulcetii de capsune, iar serile inseamna greieri jucausi. Un loc cu zile interminabile si fara pic de durere.

extraterestrii se intorc

Va mai amintiti de Alien, inelul si medalionul cu ochisori bulbucati de sticla? Ei bine, perechea de Alien nº2 inca se prezentase publicului. A sosit momentul sa ii arat.

Fara multe cuvinte, caci alienii acestia nu inteleg nici romana nici portugheza.

o veste proasta

A trecut pe-aici, ca să-şi ia dreptul, Moartea. De mult pândea în jur, cred. Poate printre vârfurile copacilor din grădină, poate ascunsă după o uşă oarecare sau, cine ştie, pe acoperiş. Am confundat-o poate cu o pasăre, cu un paianjen sau cu un scârţâit de uşă mai ciudat. Poate ne-am uitat de atâtea ori la ea, fără să o recunoaştem.

A stat acolo şi şi-a ascuţit dinţii, după care a atacat. A luat un om care iubea Viaţa mai presus de orice şi iubea tot ce Viaţa are mai bun. A trecut ca un suflu îngheţat şi ne-a îngrozit. A făcut să dispară un om care mai deunăzi stătea cu noi la masă şi râdea cu noi şi la glumele noastre. Un om care TRĂIA.

Suflarea ei ne îngheaţă de fiecare dată ca şi cum am muri puţin şi noi. În loc să ne dea mai multă poftă de viaţă, prin contrast, Moartea ne face cu degetul şi ne aminteşte că suntem fragili, că suntem o mână de ţărână cu ceva sclipire  în ea. Atât.

intoarcerea dragonului

Revin ca sa va spun ca orice veste buna e insotita de una rea. Va povestesc cand o sa am iarasi internet acasa, caci bravii lucratori portughezi au daramat stalpul pe care statea cablul telefonic care imi aducea internet (cu galeata) acasa si nu stiu acum sa-l puna la loc. De trei zile.

Deci in curand… REVIIIN!!!!!!

o veste buna

Azi am avut parte, din fericire, de o veste buna. Buna pentru spirit.

Exista un scriitor portughez care m-a impresionat peste masura, in urma cu 4 ani. Un amic care il cunostea personal mi l-a recomandat, spunandu-mi si ca acesta isi dorea mult sa isi vada cartile traduse in romaneste.

Am citit si, asa cum rar mi se intampla, m-am entuziasmat total. Dincolo de clasicii literaturii portugheze (cei contemporani, marii Saramago si Lobo Antunes, care s-au tradus cu succes in romaneste), nici un alt scriitor  portughez nu ma facuse sa vibrez, sa devorez paginile ca posedata. Mi se intamplase cu Lobo Antunes, in urma cu mai multi ani, cand studiam inca limba portugheza in Bucuresti, insa de ceva vreme nu ma mai impresiona nimic.

Asadar, am „consumat” tot ce scrisese José Luis Peixoto, autorul de care va povestesc. Primele lui carti mi s-au parut insa prea apasate (de altfel, a dezvoltat un proiect impreuna cu Moonspell, daca ati auzit de ei, au concertat si in Romania).

Ajungand insa la romanul a carui coperta o vedeti mai sus, am avut revelatia. De atunci m-am apucat sa-l traduc din placere pur si simplu. Intre timp l-am cunoscut si personal, am schimbat corespondenta, am primit o carte cu autograf de la el si numeroase incurajari. Pot sa spun ca e o persoana extrem de simpatica. In plus, suntem de-o varsta 🙂

Azi am fost in masura sa-i dau vestea ca am reusit: Polirom va publica traducerile cartilor lui (doua, deocamdata). Iar mie imi revine onoarea sa ii traduc minunatiile.

Am fost in nori toata ziua 🙂

esmeralda

De cand asteptam sa pot folosi numele asta frumos! Esmeralda! Pana si in portugheza suna bine. Sa fie Smaranda in romaneste? Nu sunt sigura.

Fapt e ca am botezat alti doi „copii” de-ai mei (ii vedeti mai jos) cu acest nume. Smarald, Esmeralda… Nici vorba de smaralde, cred ca v-ati dat seama, sunt insa niste piese de plastic foarte placute la vedere si pipait. N-am rezistat nici de data asta si le-am „imortalizat” in sarma.

Mai sus aveti fata si spatele pandantivului.

Hm, sa nu uit sa va spun, in realitate am mai finisat putin piesele dupa ce le-am facut poza. Le-am facut poza inainte sa le finisez pentru ca nu mai aveam rabdare 🙂

Din nefericire pentru fetele cu degete foarte mici, acest inel (si altele, cu alte culori superbe, pe care vi le voi arata in urmatoarele zile) exista numai in format mare. Sorry!

Simt in continuare aceeasi placere imensa de a inventa forme noi in care sa ma joc cu sarma, iar pandantivele imi ofera mai multa libertate de a crea ceva original. Abia astept sa vi le arat si pe celelalte… E si maine o zi!

gruia vrea sa vada!

Am aflat de povestea unui copil din Romania care are nevoie de un tratament foarte scump pentru a-si recapata vederea pierduta dupa nastere. Il cheama Gruia si are un frate geaman care e perfect sanatos.

Azi e ziua lor si m-am gandit sa ma alatur campaniei care s-a lansat pe internet pentru strangerea de fonduri care sa-l ajute pe copil.

Povestea lui si modalitatea de a-l ajuta se gasesc aici

http://www.gruiasfightforsight.com/povestea-lui-gruia/

Nu ma pricep sa impresionez oamenii pana la lacrimi prin vorbe sau trucuri publicitare, insa povestea vorbeste de la sine.

La multi ani, copile, si sa reusesti sa vezi tortul de aniversare cand vei implini 3 ani!

picturi rupestre

Un artist care traia in caverna s-a simtit intr-o buna zi inspirat de zei. Sãtul sa tot deseneze animale salbatice pe peretii grotei ca sa transmita sotiei ca e plecat la vanatoare sau ca viseaza la ceva friptura de antilopa :), artistul necunoscut a inceput sa scrijeleasca pe perete un semn care i s-a parut lui armonios.

Mai desenase el si alte simboluri pe peretele grotei, insa acesta i s-a parut misterios si placut ochiului.

La lumina focului domestic, omul a stat si a visat, cu ochii la desenul acela.

Visa ca undeva, candva,  cand lumea avea sa fie de nerecunoscut, cand vanatul avea sa se rareasca prin paduri, cand apa avea sa fie otravita, iar cerul avea sa fie taiat de pasari stralucitoare imense, care nici macar nu-si  misca aripile ca sa zboare, atunci altcineva avea sa admire acelasi desen, gandindu-se la el, omul din caverna.

Iar gandul acesta il facu fericit: arta lui n-avea sa piara…