rockalion

Poate ca ar fi trebuit sa fac ceva pascal (Pascal?), insa inspiratia nu m-a lasat in pace, trebuia sa termin colierul din poza. Este lung (de mult nu facusem un colier lung) si simplu. Medalionul e de lemn vopsit cu manuta mea.

Ce-as mai avea de spus:

-in curand am sa incep sa va arat si alte nazbatii in afara de bijuterii (eu si sotul colaboram acum intru nazbatii din lemn si alte materiale, veti vedea…). Ma rog, am sa vi le arat numai daca ies multumitor 🙂

-saptamana viitoare am sa va bombardez cu poze din Altentejo, regiune din Portugalia care are un farmec al sau, special… voi petrece acolo 2-3 zile si imi voi face rezerve de frumos… am mai fost pe-acolo cu ocazia asta, poate va amintiti…

Paste fericit, dragilor!

la steaua argintie

Mult imi place mie sa vopsesc stelute si semiluni… si sa vi le arat 🙂 se potrivesc de minune cu gustul meu pentru „viata de liliac” sau „de vampir” (lucrat si functionat mai inteligent noaptea ;)), de care incerc din rasputeri sa scap, de mai multi ani…

Enjoy, daca se poate!

rasfat

Am disparut putin de pe scena blogoritica, insa am absentele motivate. Pur si simplu ma dedic altor activitati, mai exact m-am scufundat pana la gat in ele 🙂 abia mai vad cate ceva in exterior!

Aici a venit toamna, la inceput capricioasa si umeda, dupa aceea a trecut capriciul si a revenit soarele! In dimineata asta, la ora 9,30 ma aflam, in tricou cu maneca scurta, in gara, asteptam trenul. Era extrem de placut, parea primavara, din aceea soft. Se auzeau niste gaini prin apropierea peronului (sunt niste case chiar unde se termina peronul), bazaiau musculite, mai latra un catel vesel, mirosea a cafea… m-am simtit brusc tare rasfatata si BINE. Era soare, eram odihnita si ma duceam sa fac ceva ce-mi place 🙂

In alta ordine de idei, sau in aceeasi, nu sunt sigura, am scotocit prin poze ca sa vad ce am mai facut si nu v-am aratat. Am gasit acest colier, sper sa va placa. Se leaga la spate cu panglica rosie de satin. Enjoy!

portocaliu bezmetic

Cam asa se numeste colierul de mai jos. Exista o mica poveste in spatele colierelor pe care vi le voi arata in urmatoarele zile: sunt de fapt pandantive mai vechi, care mi se parea cumva ca depasisera ideea mea despre cum ar trebui sa fie un pandantiv sau un colier. Iar ideea aceasta se tot schimba. Nu prea rapid, e drept. Asadar, am dat o noua viata unor pandantive si sunt multumita de viata aceasta :). Deocamdata. S-ar putea deci sa recunoasteti anumite piese, deci nu va speriati: nu m-am apucat sa ma repet, ci doar sa… reciclez 🙂 activitate care imi face mare placere, indiferent despre ce fel de material este vorba.

Poftiti de va „bezmeticiti” impreuna cu mine, asadar! 🙂

fluturi in stomac, pardon, pe bratara

Fluturii au aceasta capacitate: zboara cu usurinta dintr-un loc in altul, ba se cuibaresc in stomac, ba in burta de-a dreptul, ba in cap, se agita si te agita, dupa care zboara ajutati de vant si se aseaza lin pe flori sau pe bucati de lemn. Unii raman acolo,  pe lemn, ca niste imprimeuri, altii isi schimba iarasi locul, zboara catre stomacul altor oameni indragostiti ori se duc sa dea tarcoale ferestrei vreunui poet.

Reteta pentru boala „fluturi in stomac”: se prind delicat cu o plasa, se descanta putin, ca sa se calmeze, dupa care se lipeste imaginea lor pe obiecte dragi care ne inconjoara, ca sa nu uitam totusi ca i-am avut candva…

Se ia apoi o melodie care a mai fost pusa pe blog si se repeta la infinit, doar-doar o iesi din cap.

in X

Coryamor, adica eu, revine, adica revin :). In ciuda faptului ca am fost ocupata cu altele, aseara mi-am amintit cat de bine si frumos ma relaxez cand fac podoabe. Dupa o zi cam furtunoasa si putina demoralizare (ca sa nu zic multa…), m-am decis sa imi spal creierii facand niste cercei (la comanda). Ca de obicei, m-am apucat de ceva si am facut si… altceva. Nu m-am putut opri pana la 2 dimineata (e drept ca am ascultat in tot acest rastimp muzica din anii 80, la radio, cu mare placere, caci se transmitea in direct o petrecere de sfarsit de vara, organizata de un post de radio care e specializat pe acest tip de muzica).

Nu am facut numai bijuuri in acest timp, am mai varsat si o cutie de vopsea neagra pe podeaua din „atelier”; nu ma intrebati…

Pana la urma totul e bine cand se termina cu bine: am executat comenzile, am facut un colier lung, in X (mi-era dor de coliere lungi si mi-am dat seama si ca nu mai am in stock decat doua) si cateva inele simple. Scopul terapeutic al bijuteritului a fost atins. 🙂

lene, negru si auriu

Coryamor nu sta. Ea mestereste ori de cate ori are timp, insa uneori ii e lene sa faca poze si sa le „perie”, sau ii e lene sa termine ceea ce a inceput. De exemplu, ultima productie are nevoie coaserea unei panglici aurii, la capetele lantului negru.

Asadar, Coryamor a ales sa pozeze colierul in afara… gâtului, numai ca sa nu coasa panglica acum, azi. 🙂 Se promite insa si o poza cu colierul la gat, imediat dupa ce vine zâna buna ca sa coasa panglica (???sau nu). Oricum, ideea principala se vede in aceste poze, panglica se afla pe plan secundar (citeste „la spate”).

Sa aveti un week-end interesant si pacific!

trio

Ma uit uneori in urma si-mi dau seama cat de uituca sunt, tot uneori… Cum de-am uitat sa va arat colierul de mai jos, facut in urma cu o luna? Doar pentru ca l-am aratat prietenilor de pe Facebook…

Ca sa repar „greseala”, iata… sa vorbeasca poza:

Sper sa nu observe nimeni ca port un pulover intors cu fata in spate 🙂 (ca sa fie gri fara model). Va asigur ca nu am iesit asa pe strada!

Alt lucru pe care nu l-ati observat si nici nu aveti cum: in spate, colierul e legat cu o panglica rosie, iar bilele sunt de lemn vopsit de mine.

Data viitoare, poate va arat si spatele puloverului, e simpatic.. 🙂

PS: am actualizat si stockul din Portocalia, am actualizat si stockul din Bucuresti, asa, ca sa stiti…