INELE COR y AMOR in BUCURESTI!!

In sfarsit, pot sa va anunt ca, daca va doriti un inel din colectia Cor y Amor, acesta se afla mai aproape decat credeti!

inele

Cum costul transportului prin posta poate parea piparat pe traseul Portugalia-Romania, m-am gandit sa mentin un stock de inele in Bucuresti, din care puteti alege, fara a mai fi nevoie sa adaugati la pretul inelului cheltuieli de transport ridicate. Astfel, pe teritoriul Romaniei, posta  va fi mai ieftina si mai rapida.

In plus, daca nu va place sa cumparati un obiect prin internet fara sa-l vedeti pe viu si fara sa-l probati, acum aveti posibilitatea sa vedeti live inelele mele, atat la prietena mea Diana (HoneyBunny), care tine la ea in jur de 30, cat si intr-un magazin din Bucuresti al carui nume il voi divulga saptamana care vine.

Detalii gasiti si pe blogul Dianei care, din clienta, a devenit colaboratoare la Cor y Amor.

Sper ca astfel totul sa devina mai simplu.

la cascais

Iata-ma-s iarasi cu internet la dragul meu calculator, instalata  comod in apartamentul Lolei, in Cascais. Afara ploua neintrerupt de 4 ore si e atata liniste, incat am uitat de tot si de toate.

Am la picioare un catel-cârnacior neverosimil de cald si confortabil, care s-a lipit de mine imediat cum a priceput ca „mama” lui l-a parasit pentru cateva zile, plecata fiind intr-o calatorie in Germania.

tam-tam

Am ramas sa tin de urat „baietilor”: fiul Lolei si catelul lunguiet si somnoros. Insa in loc sa ma streseze responsabilitatea, ma bucur de schimbarea de aer si de program, de pacea care e aici, de niste zile… altfel.

gradina

Tam-Tam este cel mai simpatic si mai amuzant catel, cu boticul lui de cersetor (atunci cand cineva mananca), cu privirea imploratoare (care functioneaza uneori), cu labele lui scurte si strambe. Chiar adineauri m-a tarat afara, pe malul oceanului, ocazie sa constat cat de furios si involburat era. Oceanul, nu catelul.

algarve

E o oarecare diferenta intre marea de aici si mare din Algarve, unde stau: aici e mai sumbra, mai temperamentala, cu apa ceva mai rece. Pentru efecte pitoresti –  o prefer uneori pe cea de aici: peisajul maret inspira mari pasiuni.

Ma tem numai sa nu ma cuprinda lenea lui Tam-Tam, sau moleseala melancolica de a ma afla intr-un loc frumos, in care ploua, si in care nu am mare lucru de facut (ce mana cereasca sentimentul asta!)

ploaie

Sper sa se termine ploaia mai curand ca sa ma plimb in voie pe faleza si sa fac poze. Intre timp, ma bucur de pace, multa pace!

variatiuni pe aceeasi tema

Acum cateva luni, cand m-am apucat de facut inele, am inceput sa inventez si modele pentru a le decora, dincolo de inspiratia din teme care ma inconjoara sau care-mi plac de cand lumea. Atunci, la inceputuri, am facut un mic model de care nu ma pot desprinde deocamdata. Asta vroiam sa va arat azi.

yellow-leaves

Cine a vazut pagina cu inele din ceramica a vazut si poza de mai sus, cu modelul de care vorbesc.

Am mai facut cateva, destul de diferite ca gen, dar toate poarta cele trei frunzulite.

three creamy leaves

Sau pe albastru:

three-blue-leaves

Toate trei sunt din ceramica.

PS: mâine plec la Cascais, la Lola in vizita, sa fiu „baby-sitter”, „baby” fiind deja, cred, mai inalt decat mine 🙂  Am sa incerc sa scriu aici si maine seara, desi…

while my guitar…

Ieri am ascultat obsesiv, cum mi se intampla cateodata, o melodie pe care o ascultam foarte des acum ceva timp, cand mi-am cumparat pentru prima oara caseta cu White Album, Beatles. Mai exact, acum 14 ani! (paisprezece ani, incredibil cum trece timpul).

Mi-a rascolit amintiri extrem de placute, dar si nostalgia anilor petrecuti alaturi de prieteni pierduti acum prin departari, fiecare cu viata lui, cu profesia lui… Poate de mult nu mai avem nimic in comun, sau nu ne mai coincid gusturile, sau poate n-am mai avea nimic sa ne spunem. E trist…

cartier-bucuresti

Acum 14 ani locuiam, impreuna cu o prietena din liceu, intr-un apartament din Drumul Taberei. Eram in anul intai de studentie, ea la araba eu la franceza/portugheza, si totul ni se parea minunat 🙂

Prietenia noastra venea din trecut, aveam aceleasi gusturi si aceleasi poante, faceam o echipa frumoasa de care mi-e dor.

echipa

Tot atunci am descoperit o adevarata comoara: un chiosc care vindea casete (piratate pe vremea aceea, in 1994, se puteau vinde fara probleme). Ce muzica minunata mi-am cumparat de acolo! In fiecare saptamana ne cumparam cate una, iar fiecare ocazie era buna pentru cumparat casete: Mos Niculae, Craciun, zile de nastere, Pasti, ne ofeream si primeam invariabil casete.

N-am sa uit niciodata o noapte de Mos Niculae, in care fiecare din noi statea la panda ca cealalta sa adoarma, ca sa strecuram cadoul in cizme, insa evident nici una nu adormea. Pana la urma, pe la 2 am, am inceput sa comunicam si ne-am dat seama ca urmaream acelasi lucru, asa ca ne-am mutat in bucatarie si am facut o mica petrecere in pijamale,  cu prajituri si vin, si cu ascultarea noilor casete. A fost o noapte magica, era sarbatoare si o traiam din plin! (Mai grav a fost cu batranele din apartamentul de jos, dar asta e alta poveste)

muzica

Azi-noapte am visat-o pe D., prietena de care va vorbesc. Un vis foarte elaborat, ca un film bine facut, pe care l-am revazut in minte toata ziua de azi, ca pe o mustrare de constiinta.

N-o vad de mult timp, nu vorbim de multi ani, am luat-o pe cai diferite de multa vreme si nici macar nu mi se pare ca am procedat rau. Insa amintirile fericite raman, raman pozele, melodiile, felul in care am crescut impreuna si ne-am bucurat.

Noapte buna, Dana, wherever you are!

bloody ring

Pentru fanele serialelor cu medici si spitale (printre care ma numar si eu), pentru doamnele si domnisoarele doctor sau asistente medicale care nu dau ochii peste cap la vederea sangelui, pentru castigatoarele concursului „Sanitarii priceputi” :), pentru tehnicienele de laborator care manuiesc sange in fiecare zi si pentru vampirite, care adora papica lor zilnica 🙂

Vene si vinisoare strabatute de lichidul pretios, retea complicata care ne acopera si ne tine in viata, sistem de mici canale prin care circula viata.

bloody-ring

alte wilme

Ati vazut deja cat de mult imi place sa dau viata noua unor mici obiecte fara importanta, cum imi place sa le transform si centrul atentiei. In plus, aceste pietre si scoici si… (dar nu vreau sa stric viitoare surprize) reprezinta ceva pentru mine, stiu exact de unde le-am cules, adus, cine mi le-a dat sau ce imi inspira.

green-wilma

Stiu de unde vine bucatica aceasta de  marmura: dintr-o regiune numita Caldas de Rainha, aflat la nord de Lisabona, in care se fabrica multa olarie si mult artizanat, fiind faimoasa pentru asta. Acolo stau niste oameni care-mi sunt foarte dragi, si pe care ii vizitez de cateva ori pe an. Acolo sunt si bucatele de marmura foarte frumoase, fructe extraordinare, dulciuri specifice foarte interesante, de acolo cumpar si bilele de lemn pentru inele.

fuscia-wilma

De acolo ma intorc intotdeauna plina de energie si de idei. Acolo gasesc intotdeauna minunatii facute din lut, pe care de obicei le pozez pana la epuizare.

espanta-espiritos-cristina

Casa cumnatilor mei se afla pe o colina, cu o vedere superba in jur, dealuri si livezi, pasuni si cateva case doar, in zare. E liniste si pace acolo, se poate lucra in voie si dormi la fel…

broieras

De acolo ma intorc intotdeauna cu pungute pline cu „material”, lucruri pe care le strang de ani de zile in ideea ca intr-o buna zi sa fac ceva cu ele (spre amuzamentul celor din jur, bineinteles: „ce faci cu pietroaiele alea? si cu atatea scoici”? etc.)

fuscia-wilma-pendant

Iata ca a venit si timpul lor, al pietricelelor, si sunt tare incantata…

flower power

Mi-ar fi placut sa fiu tanara pe vremea aceea, chiar si in Romania. Sa simt schimbarea de mentalitati in aer, sa ascult „placi” cu muzica aceea atat de altfel, cu sentimentul ca am prins divinitatea de picior (erau greu de gasit acele discuri, entuziasmul era atat de mare, incat se vindeau ca painea calda sau se imprumutau in draci prietenilor). Mi-ar placea sa fi trait timpurile acelea pline de energie, de speranta, chiar de lupta pentru spargerea canoanelor…

fagaras

Mi-ar fi placut sa pot merge la acele festivaluri gigantice, sa dorm sub cerul liber si sa ascult muzica  de dimineata pana seara, sa ma imbrac cu fuste lungi cu flori, cu esarfe colorate in jurul soldurilor, sa am parul lung si rasfirat pe umeri, sau impletit in cosite, in care sa-mi prind flori.

Sa am un guru, pentru ca era la moda, sa visez la India, la Nirvana si la pacea lumii, sa-mi promit ca n-am sa ajung niciodata burgheza si ca n-am sa calc in veci pe urmele generatiei parintilor mei.

Mi-ar fi placut sa traiesc vremuri de entuziasm, fara pic de blazare a tinerilor. Poate ma insel asupra acelor vremuri, insa nu-mi scoateti „floricelele” din cap, nu inca!

Intoarcerea la natura: lemn cald si usor in palma, mirosind a padure si a proaspat, si floricele pe campii 🙂 Ma gandesc serios sa folosesc de acum incolo mai mult lemn, imi place din ce in ce mai tare.

folk