o anume Tara de sub fluturi…

(fragment din romanul TARA DE SUB FLUTURI, autor – Dragos Voicu, prieten drag)

     Am ajuns la casa bunicii. Ulucile casei erau albe, albe. Nu pentru cǎ le-ar fi vopsit cineva. Erau albe de timp, de prea mult timp. Erau ca nişte oase vechi de mort. Poarta nu mai avea balamale, era prinsǎ numai sus cu o bucatǎ de sârmǎ ruginitǎ. Am ridicat-o, am împins-o uşor şi am intrat. Sârma s-a frecat de lemn şi a scrâşnit din ruginǎ. Casa bunicii era verde, cu bucǎţi mari de tencuialǎ cǎzute. Era înconjuratǎ de bǎlǎrii care ajungeau pânǎ la ferestrele strâmbe. Nu mai era niciun drumeag pânǎ la poartǎ, semn cǎ bunica nu mai ieşea din curte.
O clipǎ am vǎzut-o întinzând cearşafurile mari peste soare şi peste sârmele ei drepte, oţelite, sclipind peste dimineaţǎ. Acum sârmele se întindeau ruginite şi goale între doi pari gârboviţi. M-am apropiat de una din ele şi am şters-o uşor cu palma. Un praf de ruginǎ s-a împrǎştiat într-un fir de vânt. S-a destrǎmat în luminǎ ca toţi anii care trecuserǎ decând sârmele şi vântul cu miros de tutun al satului înfoiau cǎtre soare cearşafurile albe ale bunicii.
În faţa intrǎrii în casǎ, cele douǎ şoproane din chirpici îngenunchiaserǎ şi îşi plecaserǎ capetele la pǎmânt. Cuptorul nu mai era decât un morman de argilǎ topitǎ. Totul era cotropit de buruieni. Am deschis uşa de la verandǎ. Pe prispǎ un tuci murdar, rǎmas de la pomanǎ şi o pereche de papuci de plastic, rupţi şi plini de noroi uscat. Am intrat în casǎ. În tindǎ nu mai era niciun preş aşternut pe jos. Numai pǎmântul gol. Pe policioarǎ, lumânǎri folosite şi o cutie cu beţe de chibrit. Masa era acoperitǎ cu un ziar pe care zǎcea un colţ de pâine, firimituri şi un borcan cu unturǎ, fǎrǎ capac. O canǎ roşie cu buline albe, plinǎ cu apǎ şi boabe de porumb la fiert, sfârâia pe vatrǎ. Un glas din altǎ lume s-a auzit din camera unde ultima datǎ intrasem sǎ-l vǎd pe bunicul meu mort: „Care eşti mamǎ?”. Am mers cǎre uşǎ şi am deschis-o. În camerǎ, întinsǎ pe o saltea de paie, bunica. Douǎ gǎini ciuguleau nişte boabe de porumb împrǎştiate pe pǎmânt. Podeaua nu mai era; numai pǎmântul de dedesubt. Preşurile, masa, scaunele, carpetele de pe pereţi, cadrul de lemn al patului dispǎruserǎ. În camerǎ, numai bunica, o saltea, soba, douǎ gǎini şi nişte grǎunţe risipite pe jos. Un pumnal îmi reteza aortele în inimǎ. O menghinǎ îmi muşca din stomac.
M-am repezit la ea şi am atins-o. Nu mai era nimic între capotul ei de spital şi oase. Obrajii i se împreunau pe interior şi fire de pǎr îi apǎruserǎ în barbǎ. Şi ochii ei albi, albi.

RA versus CORYAMOR – o provocare pe viata si pe… viata

Cine ma stie, stie si ca o aplaud, o admir pe Raluca, prietena mea care s-a lasat vrajita de frumusetea si misterul ceramicii traditionale portugheze, azulejo, si s-a apucat de o munca migaloasa, care ii da mari satisfactii: bijuterii lucrate de mana si inspirate din modele vechi de azulejo. Minunata idee, pe care am admirat-o inca de la inceputuri. Iata blogul ei, pe care probabil il stiti, si iata ce idee de proiect i-a venit, pornind de la cateva piese de argint vechi, masiv, pe care le-a impartit frateste cu mine:

Ideea e sa cream, fiecare in stilul sau (avem stiluri vizibil diferite, insa ne leaga multe puncte comune), o piesa-podoaba, pornind de la aceste elemente din pozele de mai sus. Este o provocare din partea RA 😉 pe care o accept cu bucurie: este pentru prima oara cand concuram, ca sa zic asa, si o vom face prieteneste. De obicei ne ajutam reciproc si sper sa o facem in continuare, oricare ar fi circumstantele.

Acum insa… Raluca, in podoabe sa provocam, sau in sabii sa ne taiem? 🙂 Sper ca cel putin sa ne amuzam!

Ramaneti pe faza, in curand va vom arata rezultatele muncii noastre, adica fructele acestui proiect original.

Pe locuri…………………..

ecologie rimeaza cu simpatie

A aparut un articol despre noi aici, pe acest blog care ma intereseaza al naibii de tare (stiti, sau daca nu stiti, aflati acum, ca sunt implicata intr-un alt proiect, pe langa bijuterii: este vorba de LimasCrafts, un proiect „de cuplu”, care ne este foarte drag). Este vorba de obiecte lucrate de mana, din materiale naturale (mai mult lemn, de fapt), unele reciclate, cu idei mai mult sau mai putin originale, acesta este LimasCrafts.

Ca si bijuurile mele, obiectele acestea sunt create cu mult drag si… pe indelete. Ca hobby, e o indeletnicire minunata.

Articolul e in engleza, dar va descurcati voi 🙂

Multumim, Ecotips and tricks!

actualizare

Dragi prieteni, de data asta un scurt anunt: toate piesele CORYAMOR care se afla in Romania s-au reunit, in sfarsit, la magazinul CLANDESTINO, aflat la intersectia Caii Mosilor cu Bd Carol I, langa Mega Image, in Bucuresti, evident. Despre Clandestino v-am mai spus, e un spatiu extrem de simpatic (de la proprietari i se trage :)), unde se vand haine si accesorii anti-monotonie, plus bijuurile mele, care se simt acolo ca la ele acasa 🙂 (s-au facut comode, le veti gasi tolanite pe fotolii, cu o bere in mana si picioarele pe masuta :)))))

Am facut si reduceri de preturi, asa cum se cade in perioada asta.

A fost deci actualizata pagina cu stockul de bijuuri din Bucuresti. Nu mai sunt multe, dar inainte sa vina primavara, vor poposi in Bucuresti multe alte piese colorate, bratari vesele, cirese, inele si tot ce v-ati putea dori 🙂

Deocamdata… reduceri si buna dispozitie 🙂

Tara de sub fluturi

Despre Dragos Voicu v-am mai povestit in urma cu trei ani si jumatate, aici, si va spuneam ca era castigatorul concursului de debut al Editurii Cartea Romaneasca, si adaug acum ca romanul sau, Coada, a creat multe valuri, de tot felul, la un moment dat fiind chiar best-seller, ceea ce este extrem de incurajator pentru un scriitor debutant.

Alt aspect de semnalat in legatura cu acest roman este faptul ca un fragment a fost tradus in germana si publicat intr-un volum dedicat prozei romanesti contemporane, alaturi de nume mari, pe care le puteti vedea mai jos.

Cine stie, poate intr-o zi am sa-i dau chiar eu o „haina” portugheza… inca imi adun curajul 🙂

Talentul lui Dragos, dragul meu prieten (militar de profesie, dar talentat in multiple domenii – asa cum il stiu din liceu 🙂 unde era bun la toate materiile, spre disperarea unora dintre noi :)), nu s-a oprit insa aici. Dupa ce a fost mai intai un vis foarte drag autorului, a luat pana la urma forma al doilea roman, pe care Dragos mi l-a dat sa-l citesc in PDF, pe cand era inca „in fasa” (romanul, desigur, nu Dragos :)). Cartea aceasta este exact ca tara mea natala: imi place mult si imi lasa si un gust amar, de disperare: zugraveste (hiperbolizat, desigur, asa cum ii place autorului) o realitate pe care o veti recunoaste imediat. Halucinanta, apocaliptica, dar usor de „localizat”.

„Distopie” se numeste ceea ce a construit Dragos Voicu in acest roman indraznet, (pentru cine are indoieli, este vorba de  o „utopie pe invers”, o realitate negativa), si pot sa va spun ca e un text care nu poate lasa pe nimeni indiferent.

De aceea v-o recomand sincer: cartea se poate comanda de la editura (A.T.U. din Sibiu), vedeti aici cum. Desigur, se va gasi curand si in librarii, sper, dar despre asta nu va pot da detalii, pentru ca nu le stiu.

Va urez sa descoperiti si voi semnificatiile fluturilor imaginati de Dragos si sa ghiciti despre ce tara e vorba ;). Si… astept feed-back, vreau sa stiu daca fluturii acestia au sa va bantuie si pe voi, ca pe mine 😉

felicitari…

…. norocosilor castigatori ai concursului de pe blogul Lianei (careia azi ii urez inca o data „la multi ani!!”), Pe masa din bucatarie, care s-au ales cu 2 inele speciale 😉

Restaurantul de acasa si Tibi Legrand, sper sa le purtati, respectiv oferiti 😉 cu placere!

Oda norocosilor! 🙂

premiul

Prieteni, s-a terminat concursul de pe blogul lui Dorinescu, iar fericita (?) castigatoare a premiului este Camelia Ileana 🙂

Sa-i dedicam niste muzica glorioasa 🙂 si sa ii uram sa poarte inelul sanatoasa 🙂 (de, muza poeziei ma chinuie, ce sa fac! :))

luna cadourilor sau un alt concurs CORYAMOR

La CORYAMOR, octombrie pare luna cadourilor 🙂

A inceput inca un concurs (pe langa cel de pe blogul Pe masa din bucatarie, inceput deja de cateva zile), pe un blog prieten (al lui Dorinescu, de data aceasta).

E simplu de participat, iar premiul e un inel destul de caracteristic pentru stilul CORYAMOR (un inel dreptunghiular de lemn, vopsit cu manuta mea, disponibil pana acum pe magazinul meu online www.coryamor.ro). Iata premiul:

Ca sa vedeti conditiile concursului si (daca va place premiul), sa participati, vedeti aici. articolul respectiv.

Va urez mult succes si va avertizez ca maine incepe alt concurs, pe alt blog. Doar v-am spus ca e luna cadourilor! 🙂

concurs cu premii CORYAMOR

E pentru prima oara cand sunt implicata intr-un astfel de concurs. Iar daca va plac inelele din pozele de mai jos, aveti sansa de a le primi in dar participand la concurs.

Sa va spun cum functioneaza: Liana, pe blogul ei cu bunatati Pe masa din bucatarie, a organizat un concurs foarte simplu, care are ca premii doua inele CORYAMOR, pe care le vedeti in poze, inele pe care le oferim cu drag celor mai norocoase participante:

Inel de piatra

inel de lemn, cum v-am obisnuit in ultima vreme:

Premiile vor fi atribuite prin tragere la sorti si trimise numai pe teritoriul Romaniei, iar concursul se va termina pe 27 octombrie.

Liana va explica insa mai bine regulile jocului, in articolul de aici. Intrati, luati aminte, sharuiti (cum se spune mai nou), jucati-va de-a inelele 🙂

Multa bafta! 🙂

magazinul CORYAMOR

Prieteni, a sosit momentul sa va anunt, cu bucurie, cu sticla de sampanie in stanga si foarfeca de taiat panglici in dreapta, ca am un SITE/MAGAZIN pe care puteti vedea si cumpara accesoriile CORYAMOR.

www.coryamor.ro – el este! 🙂

Plictisita de confuzia de stockuri puse peste colectii noi si vechi de pe acest blog, de poze din 2008, cu piese facute din materiale care nu mai exista demult, m-am decis ca este o idee buna un site „curat”, simplu si actualizat cu cele mai recente piese, care exista in realitate 🙂

Am incercat sa reiau cateva modele care au placut mult de-a lungul timpului, dar, ceea ce e un lucru foarte important pentru mine, inventez modele noi, merg deci cu un pas inapoi si doi inainte 🙂

Acest blog va continua sa existe, mai am inca povesti de spus si poze de aratat, nu vanzarea de piese este scopul meu principal, ci legatura mea cu voi.

Pana una-alta, va rog sa intrati in magazin, sa vizitati rafturile, sa serviti o cafea 🙂 aduceti si un prieten, un vecin. Impreuna, e mai placut.