o anume Tara de sub fluturi…

(fragment din romanul TARA DE SUB FLUTURI, autor – Dragos Voicu, prieten drag)

     Am ajuns la casa bunicii. Ulucile casei erau albe, albe. Nu pentru cǎ le-ar fi vopsit cineva. Erau albe de timp, de prea mult timp. Erau ca nişte oase vechi de mort. Poarta nu mai avea balamale, era prinsǎ numai sus cu o bucatǎ de sârmǎ ruginitǎ. Am ridicat-o, am împins-o uşor şi am intrat. Sârma s-a frecat de lemn şi a scrâşnit din ruginǎ. Casa bunicii era verde, cu bucǎţi mari de tencuialǎ cǎzute. Era înconjuratǎ de bǎlǎrii care ajungeau pânǎ la ferestrele strâmbe. Nu mai era niciun drumeag pânǎ la poartǎ, semn cǎ bunica nu mai ieşea din curte.
O clipǎ am vǎzut-o întinzând cearşafurile mari peste soare şi peste sârmele ei drepte, oţelite, sclipind peste dimineaţǎ. Acum sârmele se întindeau ruginite şi goale între doi pari gârboviţi. M-am apropiat de una din ele şi am şters-o uşor cu palma. Un praf de ruginǎ s-a împrǎştiat într-un fir de vânt. S-a destrǎmat în luminǎ ca toţi anii care trecuserǎ decând sârmele şi vântul cu miros de tutun al satului înfoiau cǎtre soare cearşafurile albe ale bunicii.
În faţa intrǎrii în casǎ, cele douǎ şoproane din chirpici îngenunchiaserǎ şi îşi plecaserǎ capetele la pǎmânt. Cuptorul nu mai era decât un morman de argilǎ topitǎ. Totul era cotropit de buruieni. Am deschis uşa de la verandǎ. Pe prispǎ un tuci murdar, rǎmas de la pomanǎ şi o pereche de papuci de plastic, rupţi şi plini de noroi uscat. Am intrat în casǎ. În tindǎ nu mai era niciun preş aşternut pe jos. Numai pǎmântul gol. Pe policioarǎ, lumânǎri folosite şi o cutie cu beţe de chibrit. Masa era acoperitǎ cu un ziar pe care zǎcea un colţ de pâine, firimituri şi un borcan cu unturǎ, fǎrǎ capac. O canǎ roşie cu buline albe, plinǎ cu apǎ şi boabe de porumb la fiert, sfârâia pe vatrǎ. Un glas din altǎ lume s-a auzit din camera unde ultima datǎ intrasem sǎ-l vǎd pe bunicul meu mort: „Care eşti mamǎ?”. Am mers cǎre uşǎ şi am deschis-o. În camerǎ, întinsǎ pe o saltea de paie, bunica. Douǎ gǎini ciuguleau nişte boabe de porumb împrǎştiate pe pǎmânt. Podeaua nu mai era; numai pǎmântul de dedesubt. Preşurile, masa, scaunele, carpetele de pe pereţi, cadrul de lemn al patului dispǎruserǎ. În camerǎ, numai bunica, o saltea, soba, douǎ gǎini şi nişte grǎunţe risipite pe jos. Un pumnal îmi reteza aortele în inimǎ. O menghinǎ îmi muşca din stomac.
M-am repezit la ea şi am atins-o. Nu mai era nimic între capotul ei de spital şi oase. Obrajii i se împreunau pe interior şi fire de pǎr îi apǎruserǎ în barbǎ. Şi ochii ei albi, albi.

Tara de sub fluturi

Despre Dragos Voicu v-am mai povestit in urma cu trei ani si jumatate, aici, si va spuneam ca era castigatorul concursului de debut al Editurii Cartea Romaneasca, si adaug acum ca romanul sau, Coada, a creat multe valuri, de tot felul, la un moment dat fiind chiar best-seller, ceea ce este extrem de incurajator pentru un scriitor debutant.

Alt aspect de semnalat in legatura cu acest roman este faptul ca un fragment a fost tradus in germana si publicat intr-un volum dedicat prozei romanesti contemporane, alaturi de nume mari, pe care le puteti vedea mai jos.

Cine stie, poate intr-o zi am sa-i dau chiar eu o „haina” portugheza… inca imi adun curajul 🙂

Talentul lui Dragos, dragul meu prieten (militar de profesie, dar talentat in multiple domenii – asa cum il stiu din liceu 🙂 unde era bun la toate materiile, spre disperarea unora dintre noi :)), nu s-a oprit insa aici. Dupa ce a fost mai intai un vis foarte drag autorului, a luat pana la urma forma al doilea roman, pe care Dragos mi l-a dat sa-l citesc in PDF, pe cand era inca „in fasa” (romanul, desigur, nu Dragos :)). Cartea aceasta este exact ca tara mea natala: imi place mult si imi lasa si un gust amar, de disperare: zugraveste (hiperbolizat, desigur, asa cum ii place autorului) o realitate pe care o veti recunoaste imediat. Halucinanta, apocaliptica, dar usor de „localizat”.

„Distopie” se numeste ceea ce a construit Dragos Voicu in acest roman indraznet, (pentru cine are indoieli, este vorba de  o „utopie pe invers”, o realitate negativa), si pot sa va spun ca e un text care nu poate lasa pe nimeni indiferent.

De aceea v-o recomand sincer: cartea se poate comanda de la editura (A.T.U. din Sibiu), vedeti aici cum. Desigur, se va gasi curand si in librarii, sper, dar despre asta nu va pot da detalii, pentru ca nu le stiu.

Va urez sa descoperiti si voi semnificatiile fluturilor imaginati de Dragos si sa ghiciti despre ce tara e vorba ;). Si… astept feed-back, vreau sa stiu daca fluturii acestia au sa va bantuie si pe voi, ca pe mine 😉