un petic de cer…

…senin ca privirea taaaaa! (ia sa vedem, isi aduce aminte cineva de cine canta melodia asta?)

M-am gandit la voi si m-am hotarat sa va trimit la pachet un petic de cer albastru, poate va tine de cald in zapada din Romania. Promisiunea primaverii sau pur si simplu un moment senin si fara de griji, asta am vrut sa surprind.

V-am spus: cum am folosit culoarea albastra ca cerul, cum au luat-o la fuga norii… Asta e, nu-mi pot controla puterile magice. 🙂

… si cerul din palma:

Anunțuri

albastru-albastru

Mi-am reluat experientele pe bratari. De data asta cu o vopsea albastra si frumoasa care mi-a cazut cu tronc la prima vedere. Asa de tare mi-a placut (nu numai nuanta, ci si felul in care s-a purtat cand am folosit-o – a fost cuminte si nu a vorbit in timpul lectiei), incat ieri nu am vopsit decat cu albastru, si tot ce mi-a cazut in mana (bile, inele, masa, scaunele, lampa, usa, cainele, propriul meu par plus primul brad din gradina care mi-a iesit in cale). Cu restul de vopsea am facut un cocktail albastru…

Pentru inceput, va arat doar bratara…

In poza de mai jos, daca va chinuiti putin, ma puteti vedea pe mine, cu par albastru si unghii albastre, dar si cerul, albastru bineinteles.

argintiu

Femeilor le place un pic de stralucire, macar din cand in cand…

Pe langa clasicul auriu, care ne aminteste de metalul pretios, argintiul are si el personalitatea lui. Mie una imi place mai mult argintiul decat auriul si mai mult argintul decat aurul. Oricum, depinzand de contextul exterior si de cel… interior (dispozitie, gust etc), fiecare culoare si stralucire au un sens diferit.

Aleg, din cand in cand, stralucire discreta si rece.

Voi?

culorile pamantului

Stiu pe cineva care iubeste culorile pamantului si se simte pamant.

Stiu pe cineva care are radacini intr-un anume pamant uscat, insa radacinile ei cauta departe, undeva langa ocean… radacinile calatoresc lent, fara zgomot, prin pamant negru sau rosu, intalnind radacini de iarba si radacinile altor oameni care calatoresc si ele…

Stiu pe cineva care uda in fiecare zi radacinile cu lacrimi, ca sa ajunga mai repede pe taramul visat, care le hraneste cu vise si se agata de licariri la capatul unui tunel de mizerii…

E incredibil din ce locuri si obiecte neasteptate ne tragem seva. E mereu diferita, are gust amar sau dulce, e limpede sau tulbure.

Radacini, iarba si colier-seva.

Pamant.

un fel de noutati

Nu stiu cine mi-a deocheat pozele, insa azi m-am chinuit inutil sa pozez ultimele noutati, asa de inutil, incat mi-a venit sa dau cu noutatile de pamant.

Pentru ca iesise soarele, am alergat saltaret cu colierele in mana, ca sa profit de sclipirea de primavara. Si… nu am profitat cum trebuia. Nu numai ca nu aveam cum sa fac poze „profi” (departe de a fi profesionista in asa ceva), dar am facut cele mai urate poze din ultimii doi ani. Asa, va spun ca sa stiti si sa nu ma criticati 🙂  Si nu, nu am Photoshop si chiar daca as avea…

Colierul cu vacuta blonda e pentru mine: imi place mult combinatia acelor margele si imi sta bine vara. Si imi place si vacuta. Va fi un fel de Fratie a Vacutelor (nu-i asa, VV?). Caci fac parte deja dintr-o Fratie a Cureluselor (impreuna cu Sonho de Lisboa 🙂 ) si cine stie din ce alte fratii mai fac parte…