Zoomarine I

Am petrecut ziua de azi in aer liber, impreuna cu Raluca si pustiulica al ei, la centrul de biologie marina si parcul de distractii Zoomarine, aflat la cativa kilometri de casa mea. Mai fusesem acolo, dar e intotdeauna placut sa revii, caci e un spatiu variat, verde si populat cu felurite vietati care sunt foarte bine tratate. Pe langa mici spectacole cu delfini, lei de mare, foci, pasari tropicale si pasari de prada, se pot observa acvarii cu multe vietati marine si spatii ingradite cu pasari si reptile. N-am avut curaj sa pozez crocodilul 🙂

peruzele

Inspirata de colier, Mihaela si-a dorit si cercei facuti din pietrele acestea minunate care sunt turcoazele sau peruzelele. Va mai aduceti aminte de cuvantul acesta, din povesti? „Avea ochi albastri ca peruzeaua”. Tarziu am aflat ce e de fapt peruzeaua si am fost putin dezamagita: credeam ca e un albastru intens si transparent. Dar nici asa nu-i rau, albastrul acesta care bate spre verde… Imi place mult turcoazul, si se pare ca si Mihaelei ii place 🙂

Se spune ca piatra aceasta are numeroase virtuti curative si de protectie impotriva unor „rele” diverse (de gen invidie si altele…). Sa fie? Sa nu fie? Asta nu mai stiu. Sunt absolut convinsa ca pietrele au energie speciala si sunt sigura si ca putem fi influentati de aceasta energie, intr-un fel sau altul. Nu am studiat insa profund problema, poate ar trebui sa o fac intr-o buna zi…

lunea de dupa revolutie

Atacul pietrelor continua!

Dupa o sarbatoare de 25 aprilie foarte linistita (revolutia portugheza facuta cu garoafe rosii, unica in lume), din care m-am ales doar cu focuri de artificii vazute de pe plaja, intr-o liniste stranie, (pun mai incolo si poze cu focurile de artificii, sper), sa revin la oile mele, mai exact la pietrele mele.

De data asta sunt convinsa ca se numesc Carneol.

O saptamana insorita sa aveti!

cabaret

Azi sper sa va fac sa zambiti, asa cum m-a facut pe mine Earthwalker cu „portretul” pe care mi l-a facut, pornind de la o poza de-a mea careia i-a taiat, fara mila, capul. De fapt, eu am ras de-a binelea, caci nu ma asteptam la o asemenea portretizare „sexy”, de dansatoare de cabaret! Poate de asta m-a intrebat Earthwalker daca port mai mult fuste sau pantaloni: i-am raspuns ca blugi, iar ea a vrut probabil sa compenseze cumva vestimentatia mea, punand pe mine exact ce nu port si nu am purtat niciodata :). Dar nu conteaza, arat ca o dansatoare gratioasa pe o scena (poate am si fost intr-o viata anterioara).

Earthwalker e o artista foarte originala (puteti vedea ce face pe situl ei), pasionata si ea de „zdranganele” (cum ar zice Vaca Verde), de design si alte chestii fascinante. A ales sa ma „zugraveasca” astfel pentru ca am vazut pozele unor lucrari pe care le-a expus la Iasi, avand ca tema kitschul, si mi-au placut la nebunie. Are talent, mult umor si multa imaginatie, drag de vechituri si reciclare (de materiale si de obiceiuri), calitati care pe mine ma incanta.

Am primit „tabloul” taman din Statele Unite si am observat ca l-a pus la posta chiar de ziua mea! Nu-mi mai ramane decat sa-i multumesc frumos, tabloul e pus la loc de cinste si ma face sa zambesc ori de cate ori il vad!

tes yeux verts

Ochi verzi de malachit.

Ô bien-aimée, quels yeux tes yeux

Embarcadères la nuit, bruissant de mille adieux
Des digues silencieuses
Qui guettent les lumières Loin… si loin dans le noir
Ô bien-aimée, quels yeux tes yeux

Tous ces mystères dans tes yeux
Tous ces navires, tous ces voiliers
Tous ces naufrages dans tes yeux
Ô ma bien-aimée aux yeux païens
Un jour, si Dieu voulait
Un jour… dans tes yeux

Je verrais de la poésie, le regard implorant
Ô, ma bien-aimée, quels yeux, tes yeux…

agat sau carneol?

Zilele acestea au abundat tot felul de vesti si schimbari de drum, atat pentru mine, cat si pentru cei dragi, din jur. Chiar si asa, am incercat si chiar am reusit sa-mi intre pe o ureche si (cele rele) sa iasa pe cealalta, ramanand tot senina si pusa pe treaba, respectiv pe distractie, dupa caz.

„Metoda” mea nu se dezminte: saptamani la rand m-am uitat la niste pietre intr-o cutie, fara sa-mi spuna nimic, dupa care, intr-o seara, m-am repezit si le-am facut pe toate pandantive si cercei. Dupa care, a doua zi, pauza de inspiratie iar… 🙂 dar nu mai conteaza, sunt multumita de ce a iesit, iar daca eu sunt multumita, e un mare pas inspre a-i multumi si pe altii 🙂

Am lansat pe Facebook intrebarea despre piatra aceasta centrala pentru ca, spre rusinea mea, nu ii stiu numele si nici nu prea ma pricep… Am primit sugestiile „Agat” si „Carneol”. Deci va prezint pandantivul facut din Agat sau Carneol 🙂 plus doua cristalutze in ton… plus sarma (din aceea „suflata” cu argint de spiridusii de la fabrica de sarma)

PS: arata frumusel si agatat de un lantisor de argint.