Arhivele lunare: mai 2012

by

navigand

Poarta-i visand la calatorii, poarta-i cu indrazneala si doldora de imaginatie, poarta-i ca pe imaginea micilor rataciri pe care ni le permitem, poarta-i ca sa navighezi prin lumea asta mare, cu gandul…

Poarta-ti sufletul-marinar in vazul tuturor, lasa-te leganata pe marile pe care nu le vei cunoaste niciodata.

Viseaza, indrazneste, du-te in zbor si intoarce-te tot in zbor!

 

by

Tanta si Costel

Acestia sunt Tanta

… si Costel, partenerul ei

Ei s-au cunoscut in Africa, in inima fierbinte a junglei, si au dansat ritualuri impreuna, au strans ierburi de leac si de colorat tatuaje si au trait impreuna intr-o coliba din crengi.

Tanta si Costel au ajuns la mine dupa ce au emigrat, intr-o barca fragila care a traversat oceanul ca sa poposeasca in Europa. La inceput erau doua personaje simple, bej si triste din cauza departarii de casa, iar mie mi se pareau fara prea multa personalitate. Asadar m-am gandit, cu mintea mea europeana, sa le redau bucuria lor innascuta si i-am vopsit in toate culorile care mi s-au parut potrivite. Dupa aceea, mi s-a parut ca le lipsea ceva „maretie”, asa ca le-am facut cadou cate o podoaba pentru cap, care sa le completeze figura.

Puteti afla numele lor adevarate numai daca va apropiati urechea de ei 😉 eu le stiu, dar nu va spun…

PS: i-am gazduit aici si aici

by

lacramioara

Am facut putine brose in tot acesti ani, chiar nu stiu de ce. Pur si simplu nu mi-am amintit de ele decat atunci cand mi s-a cerut sa le fac (de exemplu a trebuit sa fac una cu cirese, in 2009) sau cand mi-a picat in mana un ac pentru brosa, nu mai stiu de unde (atunci am facut una simpla, cu 3 bile albastre). Cam atat.

De curand insa, am fost provocata sa inventez o brosa cu lacramioare, cadou pentru o englezoaica (citez: „sa fie maricica, luminoasa – caci e pentru o doamna cu inima foarte mare – si, daca se poate, in forma de lacramioara”).

Asa precum mi-e felul, mai intai am spus ca „nu se poate”, „nu pot in forma de floare” etc, dupa care mi-am propus sa fac o inimioara pe care sa vopsesc niste lacramioare, dupa care am inceput sa vizualizez niste bobite albe atarnate de ceva, cu ceva… mi-a fost clar imediat dupa aceea ca am sarma si pot atarna bobitele de sarma, am cautat in van bobite (BOBITE?? DE UNDE BOBITE?), si apoi s-a facut lumina: PERLUTE (false). Gata, ideea era acolo, mai lipsea doar tehnica si rabdarea. Cred ca le-am pacalit pe amandoua, si iata rezultatul care, desi nu e perfect, e de o „inocenta” care ne face sa uitam de imperfectiune 🙂

Va fi un cadou pentru o persoana foarte draga clientei mele, si sper din toata inima sa-i fie pe plac (dupa cat m-am chinuit, daca nu-i place, zbor direct in Anglia si i-o smulg din mana sau din piept :)) dar sper ca nu va fi cazul.

Sper sa va placa si voua aceasta incercare a mea, cu un rezultat atat de diferit de ceea ce obisnuiesc sa fac.

by

mini-poveste in albastru

Se ia o tigla, se inventeaza un sistem de prindere/atarnare in partea din spate, se vopseste in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete, apoi se ia alta tigla, se executa acelasi sistem de prindere, se vopseste tot in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete langa prima tigla sau separat 🙂

Vedeti? E simplu 🙂

PS: tiglele mele sunt inalte de 45 cm. Asa, ca sa stiti…

PPS: le gasiti la vanzare aici. Tot asa, ca sa stiti 🙂

by

lada bunicii

In ultima vreme, incurajata fiind si de valul de simpatie pe care l-a declansat proiectul nostru cu LimasCrafts, am inceput sa fiu mai atenta la diverse lucruri din jurul meu, pe care pana acum le ignorasem. De exemplu, am scotocit, impreuna cu soacra mea, intr-o lada de zestre (una din ele :)), plina cu tot felul de minuni facute cu mana de ea, cand era copila sau, mai tarziu, adulta, de mama ei (bunica, deci), sau cumparate de prin locuri in care artizanatul atinge culmi de maiestrie, ca insula Madeira, de exemplu. Vorbesc despre lucrosoare crosetate, tricotate, cusute, impodobite cu dantelarii etc.

Dantelele, cel putin (si nu vorbesc despre cele din poza de mai sus, ci despre altele, foarte foarte fine), te duc cu gandul la faptul ca cine le-a facut ar trebui sa poarte, dupa munca aceea titanica, niste ochelari grosi :). Nu cu mult timp in urma, in aceasta familie, toate lenjeriile de pat erau impoddobite cu margini de dantela, cu broderii complicate. Mai exista inca dantelele facute special pentru lenjerii, care insa nu au mai apucat sa fie folosite. Ce mai, o incantare…

M-am ales si eu cu cateva piese, care, initial, erau predestinate unui abajur, insa au aterizat pe un colier, iar vina nu e a mea! Sa va povestesc: o fata draguta mi-a cerut un cadou pentru o prietena de-a ei, foarte speciala. Mi-a descris pe scurt personalitatea prietenei ei, iar mie mi-au facut sa sune clopoteii urmatoarele cuvinte: „vintage” si „iubitoare de natura”. Mi-au picat imediat ochii pe crosetul bunicii si pe niste conuri de brad care-si asteptau si ele, cuminti, destinul handmade :). Cadoul pentru prietena a fost o brosa in forma ed lacramioara, dar asta e alta poveste. Vroiam doar sa va spun cum am ajuns sa fac acest colier (care are un frate mai mare, pe care am sa vi-l arat zilele acestea).

Asa s-a nascut ideea, si nu am stat prea mult pe ganduri. Rezultatul il vedeti mai jos.

Si-am incalecat pe-o dantela, si v-am povestit o mare bagatela! 🙂

by

LimasCrafts adica tot noi

V-am mai povestit despre ultimele aventuri intr-ale mesteritului (ale noastre, eu+partenerul meu) si chiar v-am aratat primele reusite (casuta pentru pasarele). Ideea de a reuni creatiile nostre pe un site am pus-o in aplicare abia acum, unindu-ne putin eforturile. Era pacat sa tinem risipite prin casa (sau pe bloguri :)) diverse obiecte care i-ar putea incanta si inspira (sau, dupa caz, enerva :)) si pe altii. Eu, cel putin, de ani de zile vopsesc ce-mi cade in mana (mai bine, mai rau, in orice caz, cu mare placere), cochetez cu suprafetele de lut si de lemn, rasucesc sarme si pietre de tot felul, insa multe dintre obiectele decorate de mine nu au fost „scoase in lume”.

La randul sau, barbatul meu (da, tot Lima :)), are mult talent in a construi si repara orice obiect (ca hobby, dar cu mult succes), e plin de idei si mestereste cu cea mai mare placere (ca si mine, de altfel, dar pe mine ma mai stiti).

Asa am decis sa strangem cele mai simpatice obiecte dintre cele construite de la zero de noi sau pur si simplu readuse la viata, cum imi place mie sa spun, adica recuperate din obiecte mai vechi de la bunica („vintage” ;)). Am amestecat cateva din piesele mele pe care le cunoasteti (bratari, de exemplu), cu lampadare si veioze renovate sau inventate de noi, cu aplice de lut traditionale din Algarve (care ma pasionau mult acum vreo 6-7 ani), cu obiecte de lemn rustice facute de C., iar lista continua si va continua. Practic, nu exista limite pentru imaginatie 🙂 Cat timp vom munci cu toata placerea aceasta, a „artizanului”, veti avea ce vedea pe site. Cand ne vom plictisi, va veti da seama 🙂

Asadar, va invit sa vizitati situl nostru (care este in engleza, ca sa fie accesibil ambelor natii), unde va puteti face de cap, atentie insa, nu va impiedicati de nici un lampadar, caci imi sunt toate foarte dragi (mai ales cel din imaginea de mai jos, a carui idee ne apartine in intregime, si care este facut din canute aduse de la Gura Diham, anul trecut! 🙂 Suntem si pe nelipsitul Facebook https://www.facebook.com/LimasCrafts hop si noi! 🙂

Va asteeept! 🙂 Aduceti bere si alune! 🙂