de vara

Inspirata de culorile marii, s-a nascut o noua idee! Racoritoare idee!

Aer festiv si de vacanta, accesoriu feminin si nastrusnic in acelasi timp. Asa, de vara… 😉

Reclame

mini-poveste in albastru

Se ia o tigla, se inventeaza un sistem de prindere/atarnare in partea din spate, se vopseste in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete, apoi se ia alta tigla, se executa acelasi sistem de prindere, se vopseste tot in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete langa prima tigla sau separat 🙂

Vedeti? E simplu 🙂

PS: tiglele mele sunt inalte de 45 cm. Asa, ca sa stiti…

PPS: le gasiti la vanzare aici. Tot asa, ca sa stiti 🙂

lada bunicii

In ultima vreme, incurajata fiind si de valul de simpatie pe care l-a declansat proiectul nostru cu LimasCrafts, am inceput sa fiu mai atenta la diverse lucruri din jurul meu, pe care pana acum le ignorasem. De exemplu, am scotocit, impreuna cu soacra mea, intr-o lada de zestre (una din ele :)), plina cu tot felul de minuni facute cu mana de ea, cand era copila sau, mai tarziu, adulta, de mama ei (bunica, deci), sau cumparate de prin locuri in care artizanatul atinge culmi de maiestrie, ca insula Madeira, de exemplu. Vorbesc despre lucrosoare crosetate, tricotate, cusute, impodobite cu dantelarii etc.

Dantelele, cel putin (si nu vorbesc despre cele din poza de mai sus, ci despre altele, foarte foarte fine), te duc cu gandul la faptul ca cine le-a facut ar trebui sa poarte, dupa munca aceea titanica, niste ochelari grosi :). Nu cu mult timp in urma, in aceasta familie, toate lenjeriile de pat erau impoddobite cu margini de dantela, cu broderii complicate. Mai exista inca dantelele facute special pentru lenjerii, care insa nu au mai apucat sa fie folosite. Ce mai, o incantare…

M-am ales si eu cu cateva piese, care, initial, erau predestinate unui abajur, insa au aterizat pe un colier, iar vina nu e a mea! Sa va povestesc: o fata draguta mi-a cerut un cadou pentru o prietena de-a ei, foarte speciala. Mi-a descris pe scurt personalitatea prietenei ei, iar mie mi-au facut sa sune clopoteii urmatoarele cuvinte: „vintage” si „iubitoare de natura”. Mi-au picat imediat ochii pe crosetul bunicii si pe niste conuri de brad care-si asteptau si ele, cuminti, destinul handmade :). Cadoul pentru prietena a fost o brosa in forma ed lacramioara, dar asta e alta poveste. Vroiam doar sa va spun cum am ajuns sa fac acest colier (care are un frate mai mare, pe care am sa vi-l arat zilele acestea).

Asa s-a nascut ideea, si nu am stat prea mult pe ganduri. Rezultatul il vedeti mai jos.

Si-am incalecat pe-o dantela, si v-am povestit o mare bagatela! 🙂

albastrul meu, prin toamna mea

Desi e deja toamna, inca persista albastrul verii mele: as da orice sa nu mai plece. Ruginiul a invadat toate cele (mai mult in capul meu decat in realitate, caci aici nu avem parte de culori frumoase de toamna), insa ici-colo, un strop de albastru imi aminteste de tot ce a fost frumos in vara asta. Pun amintirile la loc ferit si astept, strangand din dinti, vremea cand nu vor mai durea.

E toamna.

marea

Ultimele mele zile au fost marcate de plaja si de mare: o adevarata cura. Am avut mai mult timp liber, am avut si chef de plaja. Sa vedem care sunt rezultatele „tratamentului” 🙂

Au plecat spre Mozambic urmatoarele piese albastre ca marea…

…cu tot cu animalute (caracatite, caluti de mare, stele de mare, pesti).

Ieri am fost la pescuit, act care s-a dovedit numai placut, nu si util 🙂 Noroc ca aveam mancare acasa, nu ne-am bazat prea mult pe pestii prinsi :).

Dar despre pescuit, in episodul urmator 🙂 (cu poze, bineinteles).

cer portughez

E vremea sa merg inainte. Azi e cea mai calduroasa zi din anul acesta, sunt cel putin 22º C in Algarve. E suficient soare cat sa alunge orice fantoma…

Nu pot decat sa va multumesc voua, tuturor celor care mi-ati trimis mesaje de simpatie, doar pentru ca am fost suparata pe prostia din lume. Am fost si sunt foarte emotionata, nu-mi dadusem pana acum seama cator oameni le pasa de mine si de ce fac eu. Celor care nu ma cunosc, dar s-au lasat manati de intuitia lor si au crezut in cuvantul meu, le intind o mana extrem de prietenoasa si le multumesc din suflet! Celor care ma stiu mai demult, le transmit o imbratisare cat se poate de calda, pe langa multumiri…

Sa revin acum la ce stiu eu sa fac, ca sa va arat o alta bucatica de cer senin, pe care am facut-o la dorinta Alinei, mai intai clienta mea constanta, mai apoi prietena mea draga, cea care a plans ieri, pentru mine… Alina, iti trimit o bucatica de cer (portughez) cu fundita, asa cum iti place tie ;). Se potriveste cu Petic de cer, colierul tau…

Sa aveti o zi frumoasa, de sarbatoare!

senin

Am fost azi „apostrofata” prieteneste ca sunt lenesa, iar blogul plange, in asteptare de noutati… M-am uitat in jur: de ce, cate zile au trecut? Unde am fost? Zilele trec pe nesimtite, cat ai clipi, timpul ba nu-mi ajunge, ba se intinde ca o guma de mestecat, depinde…

Din fericire, am (re)inceput sa citesc carti (altele decat cele la care am lucrat) si sa vad filme. E mare lucru sa poti citi carti, va spun! 🙂 🙂 Citesc cu mare placere carti in romaneste, prin care gasesc cuvinte pe care le uitasem!!!!!!! Nu e revoltator?

In fine… Sa va arat si un fel de noutate mai veche, colierul (tot) albastru pe care ma tot chinuiesc sa il pozez ca lumea, dar nu-mi iese. Fiecare bila are vopsit, cu argintiu, un modelas (o inimioara, un crin, o floricica etc) care sclipeste probabil prea tare ca sa iasa bine in poza. Oricum, eu vi-l arat. Bilele sunt de lemn, asa cum v-am obisnuit, si arata foarte vesel si usurel, asa, ca de primavara.

Sa aveti un week-end insorit, cu cer SENIN!