romantic

Va pregatiti deja pentru explozia de martisoare? Cum? E prea devreme? Voi stiti 🙂

Ce spuneti de o brosa romantica si iubitoare de natura? 🙂

O veti gasi la Magazinul Clandestino, in Bucuresti, incepand cu mijlocul acestei luni. Mai exact… peste cateva zile 🙂

??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ???????????????????????????????

dupa festival

A fost o experienta, festivalul, a fost obositor, dar a fost bine pentru ca am fost cu Raluca, a fost… diferit 🙂

De-acum trebuie sa ma adun si sa o iau iarasi de la capat.

Desi e vara in toi, deocamdata nu voi avea vacanta, poate doar putin, printre picaturi, cate o ora de vacanta pe zi 🙂

Si, pentru ca inainte de festival am facut cateva piese noi, am sa incep sa vi le arat, pe rand.

Iata brosa cu puf de papadie. De fapt ca noi, oamenii, puf sau pulbere in vant…

… si una din trupele prezente la FestivalMed. Enjoy!

lacramioara

Am facut putine brose in tot acesti ani, chiar nu stiu de ce. Pur si simplu nu mi-am amintit de ele decat atunci cand mi s-a cerut sa le fac (de exemplu a trebuit sa fac una cu cirese, in 2009) sau cand mi-a picat in mana un ac pentru brosa, nu mai stiu de unde (atunci am facut una simpla, cu 3 bile albastre). Cam atat.

De curand insa, am fost provocata sa inventez o brosa cu lacramioare, cadou pentru o englezoaica (citez: „sa fie maricica, luminoasa – caci e pentru o doamna cu inima foarte mare – si, daca se poate, in forma de lacramioara”).

Asa precum mi-e felul, mai intai am spus ca „nu se poate”, „nu pot in forma de floare” etc, dupa care mi-am propus sa fac o inimioara pe care sa vopsesc niste lacramioare, dupa care am inceput sa vizualizez niste bobite albe atarnate de ceva, cu ceva… mi-a fost clar imediat dupa aceea ca am sarma si pot atarna bobitele de sarma, am cautat in van bobite (BOBITE?? DE UNDE BOBITE?), si apoi s-a facut lumina: PERLUTE (false). Gata, ideea era acolo, mai lipsea doar tehnica si rabdarea. Cred ca le-am pacalit pe amandoua, si iata rezultatul care, desi nu e perfect, e de o „inocenta” care ne face sa uitam de imperfectiune 🙂

Va fi un cadou pentru o persoana foarte draga clientei mele, si sper din toata inima sa-i fie pe plac (dupa cat m-am chinuit, daca nu-i place, zbor direct in Anglia si i-o smulg din mana sau din piept :)) dar sper ca nu va fi cazul.

Sper sa va placa si voua aceasta incercare a mea, cu un rezultat atat de diferit de ceea ce obisnuiesc sa fac.

de-ale mele…

Asa arata Albufeira azi, intre doua crize de ploaie si de vant. Sigur, pe vremea asta ar fi trebuit sa stam deja in maneca scurta pe plaja, sa ne sorim.

Azi am luat o mare pauza: dupa ce ieri am „bijuterit” in loc sa puric traducerea cartii, azi a fost tot zi de uitare… dulce uitare, in bratele bijuteritului. Ieri am ascultat doua piese de teatru la radio (pe internet, evident), si tare bine mi-au mai prins… Am incercat sa uit de Peixoto si pianele lui, ca sa o iau iarasi de la capat luni, cu o viziune mai „fresh” asupra lucrurilor. Si ce sa fie mai relaxant decat sa pun cap la cap bilute si zalute, fundite si siretzele. 🙂

Insist in culoarea aceasta albastra doar-doar s-o simti si cerul sa capete aceeasi culoare, dar se vede treaba ca intentiile mele nu au nici cea mai mica valoare acolo, sus…

Am facut un sirag cu argintiu si albastru (lantuc, desigur), insa pozele sunt execrabile. Poate maine…

Va arat insa un fel de brosa, pentru genti sau chiar haine, si un inel, ambele completeaza colierul vesel, albastru.