mini-poveste in albastru

Se ia o tigla, se inventeaza un sistem de prindere/atarnare in partea din spate, se vopseste in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete, apoi se ia alta tigla, se executa acelasi sistem de prindere, se vopseste tot in culorile preferate, dupa care se atarna pe perete langa prima tigla sau separat 🙂

Vedeti? E simplu 🙂

PS: tiglele mele sunt inalte de 45 cm. Asa, ca sa stiti…

PPS: le gasiti la vanzare aici. Tot asa, ca sa stiti 🙂

artizanat vesel

Inca nu am terminat cu povestile din Alentejo, deci fiti pe faza!

Azi, despre mica mea experienta tragi-comica dintr-un magazin de artizanat. Ma rog, poate exagerez, dar sa va povestesc.

In orice loc ma duc, imi place sa vad sau sa cumpar obiecte de artizanat, mai ales daca sunt simpatice si ma inspira. Bucataria mea arata ca un muzeu al satului, dar asta e alta poveste. Cum spuneam, intru in magazinul de artizanat atrasa ca soricelul de branza, si ma opresc la o ditamai masa cu chestii de ceramica, miammm! Portughezului ii plac chestiile colorate, vesele, inflorate. Bun, si mie.

Ia uiteeee, o matrioska!!! (matrioska??!!)

– pun mana s-o ridic, o apuc de cap, evident, si raman cu capul in mana: dupa socul initial (de, ma si vedeam platind papusa sparta), mi-am dat seama ca nici vorba sa fie matrioska, ci era o papusa care, ramasa fara cap…

… se transforma in vaza 🙂 Buna treaba, papusa vine cu mine!

Caut in continuare, nu stiu exact ce, cand imi apare in fata alta papusa, de data asta nu parea matrioska, ci… (???) un travestit? Nu, nu se poate, zic, sunt sigura ca reprezinta femeia portugheza tipica, de la tara: cu mustata.

Ia uite, draga, ii zic sotului, sa vezi ca au facut femei cu mustata, in sfarsit, se admite oficial ca… (rusinat, sotul ma informeaza ca este de fapt un barbat, deoarece are baston!!) Un cioban, pasamite, am tras eu concluzia, nu stiu cum! Ahh, cum de nu mi-am dat seama! Aratos cioban, zau asa, cu ochii aceia verzi… cu genele intoarse…. cu bretonul matasos… Bun, cioban sa fie, vine cu mine. Ce sa vezi: il iau de cap si…

… raman cu palaria in mana. De data asta, insa, ma obisnuisem deja: se transformase in suport de lumanare! 🙂

Dupa aceste achizitii simpatice, ma mut la sectiunea de textile, care, de obicei, sunt executate de batranele din zona, ca sa mai faca un ban. Hai, zic, sa ajutam o batranica. Aleg o piesa crosetata, care serveste la apucat toartele fierbinti (am o intreaga colectie acasa, toate frumoase, colorate si destul de vechi). De ce o aleg? Pentru ca mi se pare interesant ca cineva sa croseteze o chestie pe care sa-si scrie numele! Si s-o mai si vanda! Ma amuz, citesc „BELA” pe piesa (un nume destul de frecvent), o iau si plec. Ajunsa afara, vreau s-o mai vad o data, imi pun ochelarii imaginari si, incet, incet, ma prind ca de fapt scria… BEJA (numele unui oras din apropiere)! Hehehe!

Biata batranica, a sucit J-ul, ce sa-i faci! 🙂 se mai intampla, asa e viata!

Deko-RA REvine

Revin si eu din negurile muncii care m-a prins ca intr-un cleste neiertator si placut in acelasi timp. De neiertat este si felul in care am pus deoparte ceea ce faceam cu atata placere, dar toate la timpul lor. Acum e vremea altor lucruri…

V-am vorbit in urma cu ceva timp de prietena mea R., va spuneam pe atunci ca prietena mea e indragostita de azulejo si ca il transpune, cu toata dragostea si migala ei, in piese unice de bijuterie.

De curand, ea a scuturat praful de pe blog (stras dupa o pauza impusa) si i-a pus roti noi, ceea ce ma bucura foarte tare. Ii tin pumnii sa continue sa faca ceea ce face cu mult drag si sa ne arate si noua 🙂 Eu sunt prima ei fana si cea mai mare! 😉

ne-poveste si inel

Desi tentatia e mare si subiectul este hilar, azi NU am sa scriu aici despre conationalul nostru care traieste aici, in Algarve, si care, dorind sa intre prin efractie intr-un supermarket din zona, s-a strecurat printr-o gaura din zid si a ramas asa, blocat in gaura, cu fundul afara si cu pantalonii in vine. Nu as scrie despre asa ceva, deoarece nu e un subiect care sa intereseze blogul meu :). Si nici linkul acesta nu vi l-as arata, ca nu ne intereseaza :). Vroiam doar sa va spun ca, de cand am auzit stirea, rad de ma prapadesc. Ba chiar mi-a trecut prin cap atunci cand am vazut la tv: nu poate fi roman, romanii sunt mai inteligenti. Mare mi-a fost insa stupoarea cand am auzit ca rusinoasa aventura avea semnatura romaneasca. Ce dezamagire!

Deci, cum NU v-am povestit nimic despre cele de mai sus, ma gandeam sa va arat un inel, adica ceva ce demult n-ati mai vazut pe blogul meu.

Inelul e facut dupa gustul lui A., care e fana a inelelor cu fundita si a combinatiilor calde de culori. Sper sa il poarte cu placere si sa o ajute sa treaca peste zilele cu multi nori…

nuaminspiratiepentruniciuntitlu

Am ezitat ceva timp pana sa va arat pandantivul de mai jos: in primul rand, pentru ca nu e complet terminat (ii mai trebuie retusuri), in al doilea rand pentru ca se vede in poza ceva ce nu ar trebui sa se vada si in al treilea rand… am uitat care era al treilea rand 🙂

negru

Poate va mai amintiti inelul care face pereche cu acest pandantiv, daca nu il cunoasteti, poftiti, vi-l prezint:

lola

Biluta inelului imi aminteste de un reflector dintr-un club, si wow! se deschide sapamana viitoare in Albufeira un club romanesc care culmea! nu va da manele, ci muzica actuala, unde se vor proiecta (posibil) filme romanesti, va fi rost si de papica de acasa (mmmmm!) plus alte rasfaturi. Abia astept! Sunt tare curioasa…

Vedeti, daca nu merg eu la Romania, vine Romania la mine 😉 perfect, nu-i asa? :mrgreen:

blue arabesque

M-a amuzat foarte tare conceptul de „Guguloi”, folosit de Lia ca sa descrie, foarte „delicat”, un inel foarte asemanator cu cel din poza de mai jos.

blue arabesque

De data asta nu mai are sarma, este numai forma rotunda si culoare, plus intortocheri dansand din solduri ca o araboaica, pe suprafata albastra.

Caci iata cum se dansa pe suprafata verde:

green arabesque

Lia, ce zici de noul „guguloi”? Face fata?

aseara ti-am luat bratara…

Stiu ca acest cantec nu exista, dar ar putea exista. Sa ne prefacem ca exista.

Va prezint cea de-a patra piesa de purtat cu drag la incheietura mainii. E simpla si de efect si isi gaseste cu usurinta alte piese cu care sa formeze un set armonios.

green bracelet4

Se numeste „Green bracelet” numai din cauza fundei si a replicii pe care i-o da bila verde.

green bracelet

E usurica si usor de purtat. Daca aveti pe cineva in jur, care sa va lege funda 🙂

green bracelet2

Aseara ti-am luat bratara, lalalalaa…lala 🙂