mesteri pesti

Nici o legatura intre pestii mei obisnuiti si extraordinarii delfini. Singurele puncte comune ar fi ca apa e elementul lor comun, plus faptul ca ieri, in timp ce ma jucam cu pestisorii, nu mi-a iesit din cap melodia celor de la Phoenix, una din melodiile acelea complexe de pe cel mai bun album al rockului romanesc din toate timpurile: Cantafabule. Stiti cat de straniu fac eu uneori legatura intre lucruri…

Va las sa descoperiti si alte puncte comune 🙂

„Mesteri pesti”, ce mester de poet a zis asa ceva? Marele Serban Foarta, va zic…

Frate Dulf, frate Dulf,

Dulce Dulf, fratele nostru esti.

Dulce Dulf, frate bun intre pesti.

Numele tau fiind si azi,

nume de frate drept,

care in larg te scalzi,

valul

taind dirept.

Ca Filadelf prin grec,

al tau nume intreg

erai si esti,

cu dragoste de frati,

oameni

nemaiaflati

si mesteri pesti, frate Dulf.

Frate Dulf, frate Dulf…

Frate bun, intr-un vechi idiom,

frate bun

peste barbat si om.

Clar calauz pe mari,

calea ne otarasti,

aer tragand pe nari,

peste ciudat ce esti.

Delfin

si eu prin cald

al meu sange, prin salt

si prin inot.

Destinul meu de-al tau,

care ne treci prin haum,

leg

si innod, frate Dulf.

Anunțuri

o zi frumoasa

Duminica a fost o zi cu program de voie, in sfarsit! Toata ziua a fost asa! N-am putut decat sa ne bucuram de compania prietenilor nostri Raluca si Alex, gazde perfecte, ca intotdeauna. Zile ca cea de ieri ne umplu de energie (pe care o simt azi, drept pentru care m-am apucat iarasi de bijuterit, caci acum functionez asa, in etape inegale).

Ce-am facut? (pe langa traditionalul gratar si traditionala bere :))

Am bagat de seama ca era o zi minunata de primavara-vara, ca florile aratau splendid

Le-am dat atentie cateilor (foarte prolifici) din zona

Ne-am uitat in jur (la fierul forjat al lui Alex si la pictura recent terminata a Ralucai – à propos, inainte sa ne cunostem, eu faceam poze felinarelor de pe sub ele, iar ea le picta din aceeasi perspectiva) 🙂

Am impletit bijuterii si aburi de bere 🙂 – acestia sunt cerceii-azulejo pe care mi i-a daruit Raluca (facuti de ea, evident)

Iar seara am cascat gura la luna (aproape) plina, palavragind intruna

Mi-am umplut sacul pentru inca o saptamana!

De maine am sa incep sa il desert, caci are cateva noutati!

senin

Am fost azi „apostrofata” prieteneste ca sunt lenesa, iar blogul plange, in asteptare de noutati… M-am uitat in jur: de ce, cate zile au trecut? Unde am fost? Zilele trec pe nesimtite, cat ai clipi, timpul ba nu-mi ajunge, ba se intinde ca o guma de mestecat, depinde…

Din fericire, am (re)inceput sa citesc carti (altele decat cele la care am lucrat) si sa vad filme. E mare lucru sa poti citi carti, va spun! 🙂 🙂 Citesc cu mare placere carti in romaneste, prin care gasesc cuvinte pe care le uitasem!!!!!!! Nu e revoltator?

In fine… Sa va arat si un fel de noutate mai veche, colierul (tot) albastru pe care ma tot chinuiesc sa il pozez ca lumea, dar nu-mi iese. Fiecare bila are vopsit, cu argintiu, un modelas (o inimioara, un crin, o floricica etc) care sclipeste probabil prea tare ca sa iasa bine in poza. Oricum, eu vi-l arat. Bilele sunt de lemn, asa cum v-am obisnuit, si arata foarte vesel si usurel, asa, ca de primavara.

Sa aveti un week-end insorit, cu cer SENIN!

filme si culori

Sunt filme a caror paleta de culori ma fascineaza si ma face sa ma simt ca acasa atunci cand le vad (sper ca intelegeti exact ce vreau sa spun).E imposibil sa nu te simti inspirat de asemenea placere. V-am mai povestit despre Almodovar si admiratia mea pentru filmele lui (ce culori vibrante are, imbracand personaje vibrante!), v-am mai povestit despre Frida si culorile acelea puternice, electrice, emanand atata caldura, despre In the mood for love, inegalabil, poate si despre Twin Peaks, cu atmosfera aceea pe care as recunoaste-o dintr-o mie, cu nuante ce amintesc de lemn, cu ceata si draperiile rosii.

Ieri mi-am amintit de Monsoon wedding, pe care nu ca l-as fi uitat, insa revine periodic, cu muzica si culorile lui, sa ma inveseleasca sau sa ma tulbure. Cineva m-a intrebat daca mi-am amintit de India pentru ca JL Peixoto e acolo si am raspuns ca nu. Pai nu: mi-as fi amintit oricum de film, o fac destul de des, caci e unul din preferatele mele.

Pentru cine nu l-a vazut inca – il recomand calduros: un film indian modern, frumos construit (ca o piesa de teatru, imi place mie sa cred), bine facut, cu imagini frumoase, cu umor, cu traditionala muzica, pe alocuri (insa nu, nu e in stilul Vandana sau O floare si doi gradinari), cu ironie. Si cu niste culori apetisante.

Am avut parte de batjocura „fina” cand am afirmat in fata anumitor persoane ca imi place muzica indiana, dar imi asum si acest „defect”. Am multa admiratie pentru cultura lor, am un prieten indian si imi doresc sa vizitez India. Am zis! 🙂

Asadar, va dedic cu drag doua cantecele, amandoua de nunta traditionala indiana: primul ma face sa plang, caci cuvintele exprima atat de simplu un adevar atat de mare si de dureros pentru cine l-a trait, iar al doilea ma face sa dansez si sa-l ascult inca o data si-nca o data.

RA

Azi nu despre creatiile mele am sa va povestesc, ci despre ceea ce iese din mainile prietenei mele Raluca, o artista (pictorita) care s-a lasat si ea prinsa in mrejele bijuteritului, printre altele…

(Daca va intrebati ce face in poza de mai sus, asezata pe caldaram, ei bine, poza cerul din Albufeira, de ce nu???) 🙂

Ne-am cunoscut prin intermediul blogurilor (desi locuim in Algarve, almandoua, a fost nevoie de o prietena de-a ei din Ardeal ca sa ne faca legatura). A fost o potrivire frumoasa, ne-am legat de la prima intalnire, anul trecut, si am ramas prietene bune. Despre R. ar fi multe de povestit, numai de bine, insa nu despre persoana ei vroiam sa scriu, ci despre admiratia ei pentru faianta portugheza, azulejo. De mentionat ca si eu sunt o fana a acesteia, inainte sa vin in Portugalia aveam in camera mea de la camin un afis mare cu azulejo, pe care il leg sentimental de Portugalia si de mauri. Pe langa fado si descoperiri, pentru mine azulejo = Portugalia. Simplist? Infantil? Who cares?

Din fericire, si Raluca are aceeasi parere: e o admiratoare a tot ce e frumos aici si ii place la fel ca si mie sa traiasca in Algarve.

Bijuurile acestea, facute cu multa migala, sunt o (alta) maniera de a-si exprima admiratia pentru  pentru tara asta, pentru traditii, pentru arta si frumos, in general. Va garantez ca e o idee absolut originala, pe care eu am aplaudat-o din prima clipa, devenind prima clienta a Ralucai (fapt de care sunt mandra).

Imbratisez si incurajez orice idee originala si orice obiect facut cu mult drag. Asadar: va prezint colierele RA, facute si ele din culoare si iubire (cor y amor) 🙂

Nu sunt incantatoare?