culorile verii (II)

Caldura mare, monser… 40 de grade la umbra si briza ca o suflare de dragon. Fierbinte, de topit tot ce gaseste in cale.

In timpul zilei – o greutate ca um plumb in cap, noaptea – racoare, vant… umezeala dinspre mare, un alt fel de briza. Aseara am stat pret de 2 ore in apropierea marii si am plecat de acolo cu briza in par si inul bluzei. Am dus marea acasa, cum ar veni…

P101

Inainte sa ma apuc iar de lut si sa iau pensula de coada (la propriu), va arat ultima productie.

P1010026

Noutatea ar fi sistemul de legare cu funda, pe care nu pot sa vi-l explic in cuvinte si nici pozele nu au fost prea explicite, asa ca am ales sa nu vi le arat.  Va trebui sa aveti incredere in mine. 🙂

P1010007

V-am mai spus ca mi-era dor de culorile verii?

Anunțuri

culorile verii (I)

A inceput vara si pentru mine, in sfarsit. Am terminat ce aveam de facut si era presant, de-acum ma voi relaxa. Sau nu… 🙂

Am inceput prin a insirui bile pe sarma si sforicele, intru odihnirea creierului… Am continuat cu o dupa-amiaza intreaga de episoade Sherlock Holmes. Mi se facuse dor de el, dupa ce aseara am vazut un film care se numea Asalt pe Baker Street (nu stiu care e numele original al filmului). Asa a trecut ziua de azi, in sfarsit fara nici un stress…

Mi se facuse dor si de culorile verii…

ciclam

ghici nº 2

De data aceasta e ceva care va este cunoscut, dar probabil nu veti recunoaste… Va garantez ca nu e nimic extraordinar, nimic care sa nu fie de gasit in Romania.

Ghicitorului, o strangere de mana drept recompensa 🙂

ghici2

PS: Jean-Claude, sa te vad!

ala dos namorados

Duminica. Muzica.

Azi, o melodie care apartine grupului Ala dos Namorados. Din pacate, e singura melodie de-a lor care imi place, dar pentru mine face cat cinci la un loc. Mult timp am auzit-o la radio fara sa stiu cine o canta, insa in urma cu doua saptamani am ascultat-o cantata live, intr-un restaurant, si am intrebat-o pe ospatarita, intr-un acces de indrazneala, a cui era melodia 🙂 Asa am dezvaluit misterul…

Sara Tavares, cantareata din clip, are o cariera pe cont propriu si acompaniaza in mod exceptional grupul Ala dos Namorados.

Ce sa va mai spun? Enjoy!

cesária

„Diva desculta” va e cunoscuta, desigur, din concertele pe care le-a dat si in Romania. Eu am mai vazut-o live in Lisabona, in urma cu vreo 5-6 si mi-a placut foarte tare. O stiam deja si o admiram, are o voce minunata si e foarte naturala, canta fara nici un efort, muzica face parte din ea si pare ca s-a nascut ca sa cante.

Aseara, Albufeira a avut onoarea sa o primeasca pe Cesária Évora, pe Plaja Pescarilor, chiar in centrul orasului vechi. Mai exact, la plaja pe care au loc concerte gratis de-a lungul anului (de Anul Nou sunt cateva zile de concerte, dar si vara sunt foarte multe si foarte bune). Era plin de lume, Cesária e iubita peste tot unde se duce. Din pacate, nu am facut poze…

Sa ne bucuram de muzica ei exotica si plina de bucurie…

zi libera

Azi mi-am luat zi libera. Au coincis ziua in care intentionam oricum sa fac o pauza intre penultima si ultima etapa a traducerii cartii, cu ziua unei prietene. Ce bine! Am incercat, inca de dimineata, sa nu ma uit la calculator, sa nu fi tentata de nimic. Cred ca am reusit. In afara de email si foarte putin „bloguit” si „forumit” (e vorba de forumul romanilor din Portugalia, a carui moderatoare sunt, deci trebuie sa il curat de „paraziti” de fiecare data cand  acestia apar – azi chiar a fost cazul), nu am mai facut nimic.

La pranz insa am fost sa iau masa cu Jan, la plaja.

jan

Jan e, ca si mine, o indragostita de Portugalia. Ea e din Londra de fel, (parintii ei sunt din Jamaica), insa locuieste aici de vreo 8 ani. Ia lectii de portugheza cu subsemnata, prilej pentru a ne imprieteni. Asadar, a fost un pranz foarte foarte placut, ca intre fete, pe plaja, la o sardina la gratar si o sticla (mare) de vin verde, asa cum se cuvine vara, cu peste marin si salata in farfurie.

santa eulalia

Plaja – plina de lume. Deh, e iulie, una din cele mai neplacute luni pentru noi, cei „autohtoni”. Iulie si august sunt lunile in care e aproape imposibil sa parchezi masina, in care banii se epuizeaza din bancomate si Coca-Cola de pe rafturile magazinelor, in care nu e de trait in Albufeira. Dar or sa treaca…

Dupa pranz ne-am luat sandalele in mana si am pornit, desculte, la o plimbare pe plaja. Din pacate, deoarece era flux, nu am putut trece pe plaja vecina, trecerea era acoperita cu apa, insa am facut un tur foarte placut.

olhos d'agua

Am ajuns si la Olhos d’Água, o plaja mica intr-un (fost) sat de pescari, in care am descoperit cu tristete ca se construieste un bloc de apartamente urat in locul unui sir de case pescaresti, simple, care faceau farmecul locului. Chiar in fata marii. Au stricat jumatate din satuc in felul acesta. Au castigat insa multi bani. Mda… 😦

A fost o zi foarte placuta si cred ca meritam si eu o pauza. Seara am avut inca o doza de placere, de data asta chiar in Albufeira. Un concert despre care am sa va povestesc pe scurt maine. Caci, vorba lui Scarlett,  si maine e o zi… 🙂