cheama lupii

Noaptea vrajitoarelor, ziua sfintilor, ziua mortilor, cine le mai stie?

Anul trecut faceam in cinstea acestei zile un inel cu paianjen :), insa anul aceasta nu am reusit sa fiu prea morbida. E incredibil cat m-am schimbat in ultimii 10 ani… Dintr-o fiinta „saturniana”, vesnic suparata pe lume (teza mea de licenta a fost despre melancolie, caci ma obseda), razand numai cinic si gustand muzica morbida, m-am limpezit parca, „mercurul” mi s-a scurs incet-incet in pamant si m-am lasat cucerita de soare. Sunt absolut sigura ca schimbarea locului in care traiesc a avut influenta decisiva. Negrul din mine si de pe mine a inceput sa prinda nuante, care s-au deschis din ce in ce mai mult, apoi au iesit la iveala, cu greu, ca niste fluturi, culorile aprinse. Negreala inca mai e acolo, undeva, bine camuflata, asteapta sa isi arate coltii si chiar si-i arata din cand in cand, insa acum ii dau cu ciocanul peste colti, ca sa nu-i mai vad.

Nu am reusit sa citesc Antidot, desi imi placea scriitorul Peixoto. M-am simtit tarata intr-un hau unde, in urma cu n ani, m-as fi complacut, as fi gustat intunericul si suferinta. Am renuntat.

Azi insa nu (neaparat) despre asta vreau sa-mi amintesc. Adica da, de ce sa nu-mi amintesc? Are si partea intunecata a lumii farmecul ei. E noaptea mortilor si, pe langa o lumanare pe care o aprind pentru toti cei pe care i-am pierdut, pe langa faptul ca nu am chef de nici o petrecere stupida cu masti de vampirite si vrajitoare, ascult muzica. Ce-ar fi sa va fac cinste cu o melodie superba, portugheza (daca tot e duminica), pe care am gasit-o pe blogul Dinei? (careia ii multumesc). Nu ma satur sa o ascult, am incercat si celelalte melodii de pe album, insa tot asta e cea mai frumoasa. Da, e frumoasa.

Anunțuri

punct si de la capat

A trecut si nebunia cu cartea (sau poate abia acum incepe, dar nu pentru mine), incep sa ma detasez si sa revin la locul meu,  la lucrul meu de zi cu zi, la inele si pandantive, la mine insami. Cred ca am ars pana la capat povestea asta cu Nici o privire, poveste care dureaza de patru ani, caci m-am apucat de tradus cartea din proprie initiativa si fara sa stiu daca avea sa foloseasca sau nu cuiva, intr-o buna zi. Pur si simplu din placere. E vremea sa-i dau drumul insa. Si asta fac.

Asadar, iata ce am facut aseara, in timp ce ma gandeam la cele de mai sus. Cum demult nu am mai facut inele, caci noua mea (mica) obsesie o constituie colierele de lemn, iata inelul de… lemn, cu sarma si baza  care nu provoaca alergii.

woodandorange1

wood&orange

Colierul urmeaza aceeasi idee: imbinarea calda de culori, reflectarea moale a luminii, linistirea…

wood&orange

Punct si de la capat, deci.

cartea si eu

Gata. Am si eu, in sfarsit, rezultatul muncii mele, am primit azi carticelele de la Polirom si m-am bucurat ca un copil in dimineata de Craciun.

P1010001

Ar fi trebuit sa fiu in Bucuresti la lansare, asa ar fi fost frumos si interesant, insa din motive de sanatate am stat pe aici… sa ma tratez. Asta e, nu se poate avea totul. Azi-noapte am visat tot felul de bazaconii despre festivalul de literatura, era furtuna, cadea tavanul, Peixoto vorbea si nimeni nu-l lua in seama, un scenariu care pana la urma a devenit catastrofic, cu apa invadand Clubul Taranului Roman (pe care nu l-am vazut pe viu in viata mea) si cu publicul alergand in toate partile. De dimineata am alergat la internet sa vad daca exista cineva care sa povesteasca despre cum a decurs prima seara, insa nu am gasit decat 2 (doua) persoane care au scris ca a fost OK… Destul ca sa ma lamureasca, macar cat de cat…

Se incheie astazi o faza si am o usoara nostalgie din cauza celor de mai sus, parca abia acum vine toamna si la mine…

Cum insa trebuie sa ma amuz pe orice tema, iata ce mi-a dat prin cap…

P1010018

Nu-i asa ca se potrivesc? Fara nici o legatura cu cartea, chiar aseara am facut colierul, la cererea unei cliente care a cumparat deja cerceii

De maine incepe alta faza. Trebuie.

doua poze si putin rock

Am primit de la Vaca Verde o leapsa si, pentru ca de obicei nu respect lepsele, azi vreau sa-mi fac datoria de bloggeritza si sa fac cuminte ce mi se cere.

E vorba de postarea unei poze de suflet si a uneia haioase. Din pacate, asa, la o prima cautare prin casa, nu gasesc albumul cu pozele mele mai vechi si nici timp sa caut in strafunduri nu prea am. Asadar, cine stie, poate intr-una din zilele astea (cand voi gasi albumul in timp ce voi cauta altceva) am sa revin la aceeasi idee… As fi vrut sa pun o poza cu casa mea parinteasca, in care a ramas numai mama, singura… Respectand aceeasi idee, ca mi-e dor de acasa si ca sufletul meu acolo e, iata o poza din orasul meu natal, Giurgiu. Restul intelegeti voi..

giurgiu

Tot pentru ca mi-e dor de acasa, iata si o melodie pe care am redescoperit-o aseara, din fericire, pe youtube. De fapt imi placea la nebunie tot albumul!! Hm, vremuri apuse.

Dedic muzica fratelui meu si cumnatei mele, pe care ii iubesc tare si  care maine isi sarbatoresc aniversarea casatoriei. Le urez multi ani si fericiti impreuna!!!

A doua poza, care se cere haioasa, il reprezinta pe Omul invizibil. 🙂

P1010001

Pasez leapsa domnitelor Sonho de Lisboa, Cronica Pasarii Arc si Marionette, dar si domnului Povestiri cu final neasteptat.
Daca le surade, bineinteles…

salba

Ca sa uit ca as vrea sa fiu acum in Romania si sa ma bucur, azi am lucrat ca posedata la bijuterii (printre altele…). Am mai facut cateva inele, am dat fondul unor bilute de lemn, ca sa le astup porii, am scos din amorteala cateva pietre pe care le am mai demult, dar cu care nu stiam ce sa fac. Pietricele frumoase, verzi, inca care nu ma inspirasera pana acum. Am profitat si de niste piese gri care mie imi plac tare mult si iata ce-a iesit.

salba

In mod normal, acest colier se poarta putiiiin mai lung decat in poza de mai sus, ca sa stea mai frumos, insa eu m-am cam gatuit cu el… iar piesele atarna mai natural, se supun gravitatiei, ceea ce nu pare in fotografie. E numai vina mea.

salba4

salba2

„Salba”, asa imi suna cand ma uit la colier, deci asa sa-i ramana numele! Si mi-e foarte draga, sa stiti!

Si cerceii…

salba-cercei3

… iar ce-i in mana nu-i minciuna:

salba cercei

de inima albastra si neagra

Cum sunt intr-o dispozitie buna, nu am sa privesc latura albastra a inimii (stiti expresia „de inima albastra”) si nici nu am sa ma leg de partea neagra, nu am sa o comentez. Pur si simplu am sa va arat un colier, fara nici o simbolistica, simplu: colierul cu bile de lemn, inima de lemn si nuante sprintare de albastru.

blue and black2

Ce vedeti pe inima nu e o tumora albastra, ci un nasture pe care l-am primit de la o prietena si, fiind „fiu unic la parinti”, si-a gasit cu greu utilitatea. Dar si-a gasit-o.

Ati vazut deja mai sus cum imi sta mie cu colierul, acum va arat cum ii sta pomului…

blue and heart

…ii sta intr-o parte!!

Enjoy!

fil – bucuresti

Dragi prieteni, dupa cum probabil stiti, saptamana aceasta, pe 28, incepe Festivalul International de Literatura, la Clubul Taranului Roman din Bucuresti.

autori-filb-editia-a-ii-a

Am preluat de pe situl festivalului poza de mai sus si materialul de mai jos, in care este vorba si de JL Peixoto, ca sa vedeti ca nu v-am pacalit 🙂 cine stie, poate aveti chef sa dati o raita la festival si sa-l auziti pe dumnealui citind in portugheza din cartea „mea” (in portugheza, Nici o privire se numeste Nenhum olhar). Situl contine toate informatiile privitoare la festival, va invit sa-l „frunzariti”, virtual vorbind…

Prima zi a Festivalului

prilejuieste publicului intilnirea cu Jose Luis Peixoto, cel mai important scriitor portughez din „noul val”, considerat „noul Saramago”, care va citi din romanul sau de debut, Nici o privire, recent tradus in limba romana in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom”, si cu Zahar Prilepin, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati prozatori rusi ai momentului, care va citi un fragment din cea mai controversata carte a lui, romanul Sankya.

Celor doi scriitori straini li se vor alatura Radu Aldulescu (cu lectura din romanul Ana Maria si ingerii, in curs de aparitie la Editura Cartea Romaneasca), Vasile Ernu (lectura din volumul Ultimii eretici ai Imperiului, recent aparut la Polirom) si Florin Iaru (lectura in premiera din volumul de povestiri Bucuresti – celalalt trotuar, in curs de aparitie la Editura Polirom).

Tema dezbaterii din prima seara a Festivalului, moderata de reprezentanti ai Suplimentului de cultura, este New Ways for the Old Literature: cit de mult cintareste traditia in romanele scriitorilor invitati, cit de mult este experimentalism?

La finele primei seri, publicul va avea ocazia sa vizioneze piesa de teatru Te iubesc! Te iubesc?, in regia lui Chris Simion.