mesaj

 Odihneşte-te, tată, dormi micuţule, că îţi port numele şi certitudinile şi visele într-ale mele. Odihneşte-te, nu voi lăsa să ţi se-ntâmple nimic rău. Nu-ţi fă griji, tată. Sunt puternic am picioarele bine înfipte în acest pământ. Sunt capabil şi am să muncesc şi am să aduc iarăşi aici lumea care a fost a noastră. Chiar asta am să fac, tată. Lumea solară. Am să o recunosc, pentru că nu am uitat-o. Şi timpul va fi din nou, la fel si viaţa. Fără tine şi mereu cu tine. Vocea ta spunând descurcă-te, băiete. Nu-ţi fă griji, tată. Eu mă descurc. Tată, să nu-ţi faci griji din cauza mea. Eu mă descurc. Şi mă duc. Se înnoptează şoseaua prin rămăşiţele dimineţii. Plouă soare lumină oare unde este ce văd ochii mei. Dubiţa încăpătoare pe care ai promis-o, pe care ai plănuit-o pentru noi, pe care ai câştigat-o muncind luni de zile, mă duce. Unde eşti, tată, că m-ai lăsat singur ţipând unde eşti? La nelinişte, simt nevoia să te aud, simt nevoia să-mi întinzi mâna. Şi nu va mai fi nicicând nicicând. Tată. Dormi, micuţule, care ai fost atât de mult. Şi mi se înfige în piept că n-am să te mai pot auzi vedea atinge niciodată. Tată, oriunde ai fi, dormi acum. Băieţel. Erai puţin mult din mine. Odihneşte-te, tată. A rămas zâmbetul tău prin ceea ce nu uit, ai rămas cu totul în mine. Tată. Nu voi uita nicicând.

(fragment din cartea lui José Luís Peixoto, Morreste-me, publicata in anul 2000)