navigand

Poarta-i visand la calatorii, poarta-i cu indrazneala si doldora de imaginatie, poarta-i ca pe imaginea micilor rataciri pe care ni le permitem, poarta-i ca sa navighezi prin lumea asta mare, cu gandul…

Poarta-ti sufletul-marinar in vazul tuturor, lasa-te leganata pe marile pe care nu le vei cunoaste niciodata.

Viseaza, indrazneste, du-te in zbor si intoarce-te tot in zbor!

 

artizanat vesel

Inca nu am terminat cu povestile din Alentejo, deci fiti pe faza!

Azi, despre mica mea experienta tragi-comica dintr-un magazin de artizanat. Ma rog, poate exagerez, dar sa va povestesc.

In orice loc ma duc, imi place sa vad sau sa cumpar obiecte de artizanat, mai ales daca sunt simpatice si ma inspira. Bucataria mea arata ca un muzeu al satului, dar asta e alta poveste. Cum spuneam, intru in magazinul de artizanat atrasa ca soricelul de branza, si ma opresc la o ditamai masa cu chestii de ceramica, miammm! Portughezului ii plac chestiile colorate, vesele, inflorate. Bun, si mie.

Ia uiteeee, o matrioska!!! (matrioska??!!)

– pun mana s-o ridic, o apuc de cap, evident, si raman cu capul in mana: dupa socul initial (de, ma si vedeam platind papusa sparta), mi-am dat seama ca nici vorba sa fie matrioska, ci era o papusa care, ramasa fara cap…

… se transforma in vaza 🙂 Buna treaba, papusa vine cu mine!

Caut in continuare, nu stiu exact ce, cand imi apare in fata alta papusa, de data asta nu parea matrioska, ci… (???) un travestit? Nu, nu se poate, zic, sunt sigura ca reprezinta femeia portugheza tipica, de la tara: cu mustata.

Ia uite, draga, ii zic sotului, sa vezi ca au facut femei cu mustata, in sfarsit, se admite oficial ca… (rusinat, sotul ma informeaza ca este de fapt un barbat, deoarece are baston!!) Un cioban, pasamite, am tras eu concluzia, nu stiu cum! Ahh, cum de nu mi-am dat seama! Aratos cioban, zau asa, cu ochii aceia verzi… cu genele intoarse…. cu bretonul matasos… Bun, cioban sa fie, vine cu mine. Ce sa vezi: il iau de cap si…

… raman cu palaria in mana. De data asta, insa, ma obisnuisem deja: se transformase in suport de lumanare! 🙂

Dupa aceste achizitii simpatice, ma mut la sectiunea de textile, care, de obicei, sunt executate de batranele din zona, ca sa mai faca un ban. Hai, zic, sa ajutam o batranica. Aleg o piesa crosetata, care serveste la apucat toartele fierbinti (am o intreaga colectie acasa, toate frumoase, colorate si destul de vechi). De ce o aleg? Pentru ca mi se pare interesant ca cineva sa croseteze o chestie pe care sa-si scrie numele! Si s-o mai si vanda! Ma amuz, citesc „BELA” pe piesa (un nume destul de frecvent), o iau si plec. Ajunsa afara, vreau s-o mai vad o data, imi pun ochelarii imaginari si, incet, incet, ma prind ca de fapt scria… BEJA (numele unui oras din apropiere)! Hehehe!

Biata batranica, a sucit J-ul, ce sa-i faci! 🙂 se mai intampla, asa e viata!

yann tiersen

L-am vazut live, in Lisabona, pe Yann Tiersen. Minunat. Un muzican plin de pasiune, care domina dumnezeieste nu stiu cate instrumente, care compune o muzica originala, coborata parca de pe alta planeta.

O sala plina de tineri, un sunet bogat si plin de forta, pana la culmi, sau delicat si psihedelic, artistul jucandu-se cu vioara si chitara, lumea vibrand in jur. Minunat. Multumesc, A.! 🙂

Mértola (1)

Am fost cu R. in Alentejo, la plimbare, joia trecuta. Era cadoul de la ea, de ziua mea. Amandurora ne place sa vedem locuri noi, sa le simtim respiratia, sa facem poze.

Mértola e o asezare veche si frumoasa, aflata in regiunea Alentejo, la cativa kilometri de Algarve si foarte aproape de frontiera cu Spania (raul Guadiana, care face frontiera intre Spania si Portugalia, trece pe langa orasel). Sunt destule de vazut acolo, urme de romani , de vizigoti si de mauri (de altfel, biserica principala este o moschee transformata). O atmosfera linistita, un peisaj superb in jur, stradute vechi, albe si intortocheate, in panta. Asta asteptam de la Mértola, asta am primit 🙂 ba chiar mai mult. Noroc cu R. 🙂