lada bunicii

In ultima vreme, incurajata fiind si de valul de simpatie pe care l-a declansat proiectul nostru cu LimasCrafts, am inceput sa fiu mai atenta la diverse lucruri din jurul meu, pe care pana acum le ignorasem. De exemplu, am scotocit, impreuna cu soacra mea, intr-o lada de zestre (una din ele :)), plina cu tot felul de minuni facute cu mana de ea, cand era copila sau, mai tarziu, adulta, de mama ei (bunica, deci), sau cumparate de prin locuri in care artizanatul atinge culmi de maiestrie, ca insula Madeira, de exemplu. Vorbesc despre lucrosoare crosetate, tricotate, cusute, impodobite cu dantelarii etc.

Dantelele, cel putin (si nu vorbesc despre cele din poza de mai sus, ci despre altele, foarte foarte fine), te duc cu gandul la faptul ca cine le-a facut ar trebui sa poarte, dupa munca aceea titanica, niste ochelari grosi :). Nu cu mult timp in urma, in aceasta familie, toate lenjeriile de pat erau impoddobite cu margini de dantela, cu broderii complicate. Mai exista inca dantelele facute special pentru lenjerii, care insa nu au mai apucat sa fie folosite. Ce mai, o incantare…

M-am ales si eu cu cateva piese, care, initial, erau predestinate unui abajur, insa au aterizat pe un colier, iar vina nu e a mea! Sa va povestesc: o fata draguta mi-a cerut un cadou pentru o prietena de-a ei, foarte speciala. Mi-a descris pe scurt personalitatea prietenei ei, iar mie mi-au facut sa sune clopoteii urmatoarele cuvinte: „vintage” si „iubitoare de natura”. Mi-au picat imediat ochii pe crosetul bunicii si pe niste conuri de brad care-si asteptau si ele, cuminti, destinul handmade :). Cadoul pentru prietena a fost o brosa in forma ed lacramioara, dar asta e alta poveste. Vroiam doar sa va spun cum am ajuns sa fac acest colier (care are un frate mai mare, pe care am sa vi-l arat zilele acestea).

Asa s-a nascut ideea, si nu am stat prea mult pe ganduri. Rezultatul il vedeti mai jos.

Si-am incalecat pe-o dantela, si v-am povestit o mare bagatela! 🙂