Deko-RA REvine

Revin si eu din negurile muncii care m-a prins ca intr-un cleste neiertator si placut in acelasi timp. De neiertat este si felul in care am pus deoparte ceea ce faceam cu atata placere, dar toate la timpul lor. Acum e vremea altor lucruri…

V-am vorbit in urma cu ceva timp de prietena mea R., va spuneam pe atunci ca prietena mea e indragostita de azulejo si ca il transpune, cu toata dragostea si migala ei, in piese unice de bijuterie.

De curand, ea a scuturat praful de pe blog (stras dupa o pauza impusa) si i-a pus roti noi, ceea ce ma bucura foarte tare. Ii tin pumnii sa continue sa faca ceea ce face cu mult drag si sa ne arate si noua 🙂 Eu sunt prima ei fana si cea mai mare! 😉

Anunțuri

gelozie si fado

Felicitari doamnelor si domnisoarelor care au ghicit ca in poza cu graffitti din postul anterior era Amália Rodrigues, liliachie; felicitari si incurajari si celor care au gandit ca era Amalia, dar nu au avut curajul sa spuna, o strangere de mana (la usa?) si celor care NU O CUNOSC PE AMÁLIA. 🙂 (azi fac glume indoielnice)

Deci, pam-paaaam! Ladies and gentlemen, from Lisbon, Portugal, Amaliaaaa!

ghici… (nu mai stiu al catalea ghici e)

Bine v-am regasit, amigos, in noul an. Nu simt nici o diferenta fata de anul trecut, sa spunem insa, din superstitie, ca anul nou pare mult mai breaz decat cel anterior. Singurul lucru diferit este ca trebuie sa completez chitante cu mai multa atentie, ca sa nu incurc anii 🙂

Revin cu ghicitorile mele pe care le ghiceste toata lumea. De data asta e simplu, dar cine stie, poate am norocul ca cineva dintre voi sa nu cunoasca doamna din poza, ca sa simt si eu ca v-am incurcat nitel cu atata mister. Deci: recunoasteti personajul de pe zid si veti primi in dar o melodie 🙂 sau, cine stie…

(e mult mai usor decat sa ma recunoasteti pe mine in poze, la 2-3 ani) 🙂

gradinita blogoritica II

Dragi prieteni, in urma cu putin timp va aratam ce gradinita grozava a strans pe blogul dumneaei Mihaela din Toscana. Provocarea de a-i recunoaste pe cei din poze m-a depasit, nu am ghicit decat 2 persoanaje (in afara de mine 🙂 ). A fost insa un exercitiu amuzant, care mi-a strans putin inima… Ce copii, ce vremuri, ce copilarie am avut, etc.

Trec peste faza lacrimogena si va invit sa ma descoperiti in poza nº 4 🙂

http://mihaeladitoscana.wordpress.com/2010/12/12/a-fost-odata/#comment-914