verde crud…

Nu exista ceva mai potrivit sezonului in care ne aflam decat culoarea verde. Am ales insa doua nuante de verde, pe un fond de lemn imperfect, asa cum imi place mie.

Va prezint rezultatul cel verde. Enjoy!

simplu

Zilele acestea sunt iarasi in fierbere: mesteresc, ma umplu de vopsea pana pe nas, fac si desfac noduri, imi rasfat clientele cum pot.

Iata un inel foarte simplu, care e insa de efect. Stiu ca nu e neaparat original, insa imi place cum arata, iar „modelul” (posesoarea blonda a palidului degetutz) va fi foarte mandra sa-si arate extremitatea 🙂 si bijuteria pe blogul meu.

Asadar, va prezint inelul Simplu, cu degetul lui cu tot! 🙂

de inima verde

Ultima mea jucarie are o inima verde (ecologica) si arabescuri de sarma. La inceputuri, avea doar o panglica de organza verde, care se petrecea de dupa gat, intre timp insa i-a crescut un lant, care se prinde la spate cu respectiva panglica. Ochiul meu a fost mai multumit cu cea din urma combinatie, deci sa-i dam ochiului ce-i al ochiului!

Va urez voua si imi urez si mie o saptamana minunata, verde ca frunza! 🙂

bufonerie

Am vrut sa fac ceva ce s-a transformat in altceva 🙂 tot e ceva 🙂

Nu mi-a iesit ideea originala din lipsa materialelor. Dar nu e decat o amanare… Deocamdata, am facut un colier in culorile unei fuste pe care o consider geniala si pe care o port non-stop de cand am cumparat-o: maron, albastru si portocaliu. Modelul fustei e sui (citeste shui), la fel se cerea si colierul. „Arata ca un bufon”, a comentat sotul meu. Bine, asa sa-i ramana numele! (mai tineti minte? Divertis: „Ce apa e asta, stolnice?” – „E apa Moldovei, Maria Ta!” – „Bine, asa sa-i ramana numele” :))

Mi-a placut cum arata, asa ca am mai facut unul, verde. Tot bufon, tot zbanghiu. De ce nu?

inelul bunicii

Exista undeva o bunica foarte chic, tanara la suflet si la accesorii, careia ii place floarea-soarelui. Mai exista si niste nepoti care o adora si i-ar face toate poftele 🙂 Asa se face ca a aparut pe lume inelul de lemn cu floricica-invartitoare-dupa-soare: inelul bunicii.

Ca un facut, ieri, pe plaja cea blonda si roscata, am fost comparata cu o floarea-soarelui, caci ma invarteam cam ca respectiva floare, incercand sa captez un maxim de atentie din partea astrului fierbinte. Si chiar am reusit 🙂

Toata admiratia mea pentru bunica cea moderna! Sper ca floricica sa o incalzeasca si sa-i duca o raza de bucurie din Portocalia.

in sfarsit…

…am reusit sa „asamblez” um colier. Dupa un lung sir de zile fara nici un chef de bijuterit, azi, pe o caldura de 34º C si in asteptarea masinii care ma va duce la lucru (iar la Faro, din care mai am atatea sa va arat), am onorat o comanda a unei englezoaice, mare admiratoare a verdelui. Seamana cu un colier mai vechi, facut mai demult, dar ideea ca am reusit sa mai apuc iar e revigoranta. Sper sa ma tina.

Va doresc o saptamana pacifica!