Deko-RA REvine

Revin si eu din negurile muncii care m-a prins ca intr-un cleste neiertator si placut in acelasi timp. De neiertat este si felul in care am pus deoparte ceea ce faceam cu atata placere, dar toate la timpul lor. Acum e vremea altor lucruri…

V-am vorbit in urma cu ceva timp de prietena mea R., va spuneam pe atunci ca prietena mea e indragostita de azulejo si ca il transpune, cu toata dragostea si migala ei, in piese unice de bijuterie.

De curand, ea a scuturat praful de pe blog (stras dupa o pauza impusa) si i-a pus roti noi, ceea ce ma bucura foarte tare. Ii tin pumnii sa continue sa faca ceea ce face cu mult drag si sa ne arate si noua 🙂 Eu sunt prima ei fana si cea mai mare! 😉

chestii

Dupa o zi destul de anormala, incerc sa revin la coltisorul meu de normal, bijuurile mele dragi, remediu pentru activitatile stressante din timpul zilei.

Am gasit, intr-un fisier care se numeste „Chestii”, aceste mici poze, cu un set pe care cred ca nu vi l-am aratat, caci aproape uitasem de el (nu stiu cum) ,si pe care, cand l-am revazut, l-am admirat fara sa-mi dau seama ca eu il facusem. Cred ca l-am facut intr-un moment de „orbire”, dupa care l-am trimis imediat la Bucuresti, unde se afla si acum. Nu am apucat sa il pozez, mi-a facut aceasta favoare Maria, VV, favoare pentru care ii multumesc. Dupa ce mi-a trimis ea pozele, iar am uitat de set, l-am uitat in fisierul „Chestii”, cum va spuneam. Hm, ar trebui sa mai scotocesc, sa vad peste ce mai dau…

POST-SCRIPTUM: retrag ce-am spus mai sus, piesele din poze NU mai sunt in Bucuresti, adica sunt, dar nu mai sunt disponibile. VV, sa mai faci poze!!! 🙂

peruzele

Inspirata de colier, Mihaela si-a dorit si cercei facuti din pietrele acestea minunate care sunt turcoazele sau peruzelele. Va mai aduceti aminte de cuvantul acesta, din povesti? „Avea ochi albastri ca peruzeaua”. Tarziu am aflat ce e de fapt peruzeaua si am fost putin dezamagita: credeam ca e un albastru intens si transparent. Dar nici asa nu-i rau, albastrul acesta care bate spre verde… Imi place mult turcoazul, si se pare ca si Mihaelei ii place 🙂

Se spune ca piatra aceasta are numeroase virtuti curative si de protectie impotriva unor „rele” diverse (de gen invidie si altele…). Sa fie? Sa nu fie? Asta nu mai stiu. Sunt absolut convinsa ca pietrele au energie speciala si sunt sigura si ca putem fi influentati de aceasta energie, intr-un fel sau altul. Nu am studiat insa profund problema, poate ar trebui sa o fac intr-o buna zi…

lunea de dupa revolutie

Atacul pietrelor continua!

Dupa o sarbatoare de 25 aprilie foarte linistita (revolutia portugheza facuta cu garoafe rosii, unica in lume), din care m-am ales doar cu focuri de artificii vazute de pe plaja, intr-o liniste stranie, (pun mai incolo si poze cu focurile de artificii, sper), sa revin la oile mele, mai exact la pietrele mele.

De data asta sunt convinsa ca se numesc Carneol.

O saptamana insorita sa aveti!

tes yeux verts

Ochi verzi de malachit.

Ô bien-aimée, quels yeux tes yeux

Embarcadères la nuit, bruissant de mille adieux
Des digues silencieuses
Qui guettent les lumières Loin… si loin dans le noir
Ô bien-aimée, quels yeux tes yeux

Tous ces mystères dans tes yeux
Tous ces navires, tous ces voiliers
Tous ces naufrages dans tes yeux
Ô ma bien-aimée aux yeux païens
Un jour, si Dieu voulait
Un jour… dans tes yeux

Je verrais de la poésie, le regard implorant
Ô, ma bien-aimée, quels yeux, tes yeux…

agat sau carneol?

Zilele acestea au abundat tot felul de vesti si schimbari de drum, atat pentru mine, cat si pentru cei dragi, din jur. Chiar si asa, am incercat si chiar am reusit sa-mi intre pe o ureche si (cele rele) sa iasa pe cealalta, ramanand tot senina si pusa pe treaba, respectiv pe distractie, dupa caz.

„Metoda” mea nu se dezminte: saptamani la rand m-am uitat la niste pietre intr-o cutie, fara sa-mi spuna nimic, dupa care, intr-o seara, m-am repezit si le-am facut pe toate pandantive si cercei. Dupa care, a doua zi, pauza de inspiratie iar… 🙂 dar nu mai conteaza, sunt multumita de ce a iesit, iar daca eu sunt multumita, e un mare pas inspre a-i multumi si pe altii 🙂

Am lansat pe Facebook intrebarea despre piatra aceasta centrala pentru ca, spre rusinea mea, nu ii stiu numele si nici nu prea ma pricep… Am primit sugestiile „Agat” si „Carneol”. Deci va prezint pandantivul facut din Agat sau Carneol 🙂 plus doua cristalutze in ton… plus sarma (din aceea „suflata” cu argint de spiridusii de la fabrica de sarma)

PS: arata frumusel si agatat de un lantisor de argint.

coroana

De multe ori, cand lucrez la bijuuri, nu am nici cea mai vaga idee despre ce am sa fac. Pur si simplu incep sa ma joc, iar jocul ma duce spre o tema sau alta. Fara stress, fara planuri, manata numai de cheful din momentul respectiv. Mai tarziu incerc sa copiez ceva facut de mine si nici macar nu ma mai mir ca nu imi amintesc cum am facut respectivul obiect! Poate ca dormeam, poate eram atenta la muzica, iar degetele si-au facut de cap, poate ca pur si simplu am uitat.

De ce va povestesc toate acestea? Pentru ca medalionul din poza de mai jos asa s-a nascut. Sarma n-a vrut sa faca ce ii ceream eu, s-a curbat in loc sa se indoaie cuminte, si asa mi-a venit ideea.

Medalionul are deja stapana, a gasit-o la Charity Luncheon, si de vreo 3 zile dau tarcoale unei pietre turcoaz, in ideea sa mai fac unul, la fel, pentru altcineva, care si-l doreste. Nu am insa nici strop de vointa, ma uit la piatra, iar dupa aceea trec la altceva, fac ceva nou. Am sa mai incerc, totusi… poate, cine stie?… reusesc! 🙂

Iar acum, pentru cine are curaj, The crown and the ring (da, imi plac si „metalele”, asta e). Coroana si inelul, cu turcoaze sau fara… 🙂

nuaminspiratiepentruniciuntitlu

Am ezitat ceva timp pana sa va arat pandantivul de mai jos: in primul rand, pentru ca nu e complet terminat (ii mai trebuie retusuri), in al doilea rand pentru ca se vede in poza ceva ce nu ar trebui sa se vada si in al treilea rand… am uitat care era al treilea rand 🙂

negru

Poate va mai amintiti inelul care face pereche cu acest pandantiv, daca nu il cunoasteti, poftiti, vi-l prezint:

lola

Biluta inelului imi aminteste de un reflector dintr-un club, si wow! se deschide sapamana viitoare in Albufeira un club romanesc care culmea! nu va da manele, ci muzica actuala, unde se vor proiecta (posibil) filme romanesti, va fi rost si de papica de acasa (mmmmm!) plus alte rasfaturi. Abia astept! Sunt tare curioasa…

Vedeti, daca nu merg eu la Romania, vine Romania la mine 😉 perfect, nu-i asa? :mrgreen: