Prieteni, s-a terminat concursul de pe blogul lui Dorinescu, iar fericita (?) castigatoare a premiului este Camelia Ileana 🙂
Sa-i dedicam niste muzica glorioasa 🙂 si sa ii uram sa poarte inelul sanatoasa 🙂 (de, muza poeziei ma chinuie, ce sa fac! :))
Blocuri, fabrici si uzine.
Nu mi-ar fi dat niciodata prin cap sa fac un inel cu blocuri, daca nu ar fi fost Luisa, care, privind la inelul cu castel vopsit pe piatra, a vazut… blocuri. Ideea mi s-a parut simpatica, iar ea a insistat sa las luna la locul ei 🙂 dar sa modernizez constructiile.
Asadar… ta-naaaaam! Inel cu blocuri.
… plus un deget incarligat 🙂
Sa aveti o saptamana frumoasa!
… sau „hippie ce-mi esti!”, comentariu pe care trebuie sa-l aud ori de cate ori trece pe langa mine cineva anume, care crede ca sunt hippie doar cand fac chestii inflorate 🙂
De la mine pentru voi – floricele maron pe camp mustar!
Un far vechi si abandonat, meditand inca pe malul marii, o casa din nordul Africii, bantuita de fantoma vietii care altadata pulsa in ea, o moara fara noroc, asteptand, cu ochii goi, intoarcerea grâului…
O zi, o noapte, inca o zi… toate la fel, iar noaptea sta cu gavanele ferestrelor privind in gol si cu argintul lunii varuind peretii.
Curatati-va ecranul de zapada, turnati apa calda peste tastatura, spargeti cu dalta gheata de pe mouse, totul ca sa puteti vedea inelul meu cu soare si floricele! 🙂
Nu disperati! Vara nicicand n-a fost mai aproape! 🙂
Si o muzichie, de la mine pentru voi, sa va incalzeasca la sufletel.
Coastă scoţiană
departe,
mi-ai spus
inima mea e-n franjuri,
farul alb- singur,
urc treptele ADN- ului tău
oglinda îmi arată:
tu- mătase chinezească,
sarea mării pe buze
tutun cubanez rătăcit
definitiv în aerul tău calm.
(poem de Ciutura Carmen Luminita)
Va trimit de aici o dimineata cu soare si floare din gradina mea, sa se astearna peste nametii vostri!
Va doresc sa aveti o saptamana minunata!
De intrare? De iesire?
Deschisa? Inchisa?
A unei familii ospitaliere? A unei persoane singuratice, care rar o deschide larg?
Asteapta cineva pe um om drag, in pragul ei?
Primeste multe scrisori pe deschizatura aceea?
Ascunde bine secretele casei?
E de intrare sau de iesire?
E deschisa, ori inchisa?
Depinde numai de tine!!! 🙂
„Mama a pus cartea în mâinile fiului.”
Nu stiu daca am apucat sa va povestesc de ultimul roman al lui José Luís Peixoto (nu, inca nu s-a tradus), numit simplu Carte (Livro), a carui prima fraza am scris-o mai sus. Este un succes peste tot si merita sa ajunga intr-o buna zi si la publicul romanesc.
In legatura directa cu aceasta carte, dar de fapt fara nicio legatura 🙂 (poftiti de intelegeti chestia asta), am facut un inel mai ciudatel, pe care l-am botezat Livro, tocmai pentru ca e un nume simplu si cuprinzator. Trebuie sa ii multumesc „tamplarului amator” care, desi i-am cerut sa-mi faca dreptunghiuri din lemn, imi tot apare cu inventii: ba usi, ba carti, ba octogoni, ba piese de domino (toate in miniatura evident, fruct al placerii lui de a se juca de-a lemnul).
