dupa festival

A fost o experienta, festivalul, a fost obositor, dar a fost bine pentru ca am fost cu Raluca, a fost… diferit 🙂

De-acum trebuie sa ma adun si sa o iau iarasi de la capat.

Desi e vara in toi, deocamdata nu voi avea vacanta, poate doar putin, printre picaturi, cate o ora de vacanta pe zi 🙂

Si, pentru ca inainte de festival am facut cateva piese noi, am sa incep sa vi le arat, pe rand.

Iata brosa cu puf de papadie. De fapt ca noi, oamenii, puf sau pulbere in vant…

… si una din trupele prezente la FestivalMed. Enjoy!

Anunțuri

artizanat vesel

Inca nu am terminat cu povestile din Alentejo, deci fiti pe faza!

Azi, despre mica mea experienta tragi-comica dintr-un magazin de artizanat. Ma rog, poate exagerez, dar sa va povestesc.

In orice loc ma duc, imi place sa vad sau sa cumpar obiecte de artizanat, mai ales daca sunt simpatice si ma inspira. Bucataria mea arata ca un muzeu al satului, dar asta e alta poveste. Cum spuneam, intru in magazinul de artizanat atrasa ca soricelul de branza, si ma opresc la o ditamai masa cu chestii de ceramica, miammm! Portughezului ii plac chestiile colorate, vesele, inflorate. Bun, si mie.

Ia uiteeee, o matrioska!!! (matrioska??!!)

– pun mana s-o ridic, o apuc de cap, evident, si raman cu capul in mana: dupa socul initial (de, ma si vedeam platind papusa sparta), mi-am dat seama ca nici vorba sa fie matrioska, ci era o papusa care, ramasa fara cap…

… se transforma in vaza 🙂 Buna treaba, papusa vine cu mine!

Caut in continuare, nu stiu exact ce, cand imi apare in fata alta papusa, de data asta nu parea matrioska, ci… (???) un travestit? Nu, nu se poate, zic, sunt sigura ca reprezinta femeia portugheza tipica, de la tara: cu mustata.

Ia uite, draga, ii zic sotului, sa vezi ca au facut femei cu mustata, in sfarsit, se admite oficial ca… (rusinat, sotul ma informeaza ca este de fapt un barbat, deoarece are baston!!) Un cioban, pasamite, am tras eu concluzia, nu stiu cum! Ahh, cum de nu mi-am dat seama! Aratos cioban, zau asa, cu ochii aceia verzi… cu genele intoarse…. cu bretonul matasos… Bun, cioban sa fie, vine cu mine. Ce sa vezi: il iau de cap si…

… raman cu palaria in mana. De data asta, insa, ma obisnuisem deja: se transformase in suport de lumanare! 🙂

Dupa aceste achizitii simpatice, ma mut la sectiunea de textile, care, de obicei, sunt executate de batranele din zona, ca sa mai faca un ban. Hai, zic, sa ajutam o batranica. Aleg o piesa crosetata, care serveste la apucat toartele fierbinti (am o intreaga colectie acasa, toate frumoase, colorate si destul de vechi). De ce o aleg? Pentru ca mi se pare interesant ca cineva sa croseteze o chestie pe care sa-si scrie numele! Si s-o mai si vanda! Ma amuz, citesc „BELA” pe piesa (un nume destul de frecvent), o iau si plec. Ajunsa afara, vreau s-o mai vad o data, imi pun ochelarii imaginari si, incet, incet, ma prind ca de fapt scria… BEJA (numele unui oras din apropiere)! Hehehe!

Biata batranica, a sucit J-ul, ce sa-i faci! 🙂 se mai intampla, asa e viata!

caravela

Ambarcatiuni cu panze, cu care portughezii au intreprins primele expeditii maritime, asa spune dictionarul.

In imaginarul portughez, insa, caravela depaseste cu mult definitia dictionarului: e un obiect-cheie al istoriei lor, pe care s-au purtat visuri peste oceane interminabile, de-a lungul unor tarmuri necunoscute, spre taramuri fermecate, necalcate de om. Caravela revenea apoi plina de aur, mirodenii si povestiri incredibile.

I. a avut ideea sa reuneasca intr-un mic obiect de podoaba marea, pe care o iubeste, Portugalia, pe care a cunoscut-o recent si care a vrajit-o, si azulejo, faianta pictata, una din cele mai frumoase si valoroase manifestari artistice din tara asta. Obrigada, I! 😉

martie. algarve :)

Si asa trec lunile, ati observat? Intre timp, turistii si-au scos hainele pe plaja, soarele arde, berea e buna (apa marii e rece, nu e buna)…

Eu sunt in aceeasi stare de spirit, timpul mi se scurge printre degete, sau eu ma scurg printre degetele lui 🙂 Ne alergam unul pe altul, sa vedem care ajunge mai repede. Unde? Nici nu vreau sa ma gandesc.