De cateva saptamani ma „mananca” degetele sa scriu despre cartea care i-a adus fostului meu coleg de liceu din Giurgiu (si amic drag), Dragos Voicu, un premiu de debut literar pe care sunt sigura ca il merita cu varf si indesat si pe care sper sa-l onoreze pe viitor cu alte carti prin care sa ne surprinda.
Cartea a aparut (la Cartea Româneasca, norocoasa editura care a primit manuscrisul lui si l-a ales din cele 33 de participante), iar eu sunt cat se poate de nerabdatoare sa o citesc in intregime. Am parcurs cateva fragmente pe blogul pe care Dragos l-a facut pentru a prezenta primul lui „odor”, cartea, si va invit sa cititi si voi si sa apreciati stilul simplu si ironic si sa plonjati in atmosfera unei copilarii de care ne-am „bucurat” toti cei din generatia mea.
Personajul principal e insasi Coada, cea care a facut parte din viata noastra in mod atat de real.
„O coada fabuloasa, care infasoara orasul de mai multe ori si va dura 12 luni, timp in care Ionut, un vajnic pionier, ii va cunoaste pe cei care ii vor fi vecini intregul an, cateva personaje pitoresti care discuta despre copii, matematica, tuica fiarta, fericire, carnati, dragoste, bomboane de pom, moarte, muraturi, examene de admitere. O coada care sfideaza orele, zilele, saptaminile, anotimpurile si totusi… aici oamenii isi povestesc viata, isi sarbatoresc zilele de nastere, se indragostesc, se casatoresc si pur si simplu, mor.” (Tudor Lavric)
Cartea va fi lansata oficial la Bookfest. Va invit cu drag sa o explorati si, de ce nu, sa-mi povestiti si mie cum vi s-a parut.
Dragos, la mai mare! 🙂
Succes lui Dragos !
Si vreau sa te intreb – a cui e poza ca nu e a ta. Poate a mamei tale … 😛
de ce ar fi a mamei mele???????????
Pentru ca eu cred ca esti prea tanara sa fi fost pioniera, pe cand mama ta cred ca a avut aceasta placere si onoare ! 😉
oh, ce compliment! ei bine, „bob” a fost pionier din ’81 pana in ’88. utecist n-a mai apucat sa fie (ce pierdere!)
dar intentia ta e simpatica, ce sa zic…
Era mai rau daca gafam invers ! 😆 😆 😆
oho! nici nu-ti aprobam comentariul! 🙂
numa eu nu am apucat sa fiu pionier.. inca un an… dar am fost soim al patriei 😀
offf ce trsitete: eu nu am fost soim, cred ca eram prea mare?? nici nu stiu de ce. cred ca la grupa mare nu se mai faceau soimi. 😦
@ honeybunny ->
Deci mai intai ai fost soim si abia apoi ai devenit iepuras 😯 …hmmmm, ciudata metamorfoza !
da, am trecut prin mai multe faze de alintare.. desi, cred ca aia cu soim poate fi sarita.. metamorfoza continua 😀
Suntem pe faza ! 😕
Interesanta ideea cu coada, toti cred ca avem niste amintiri de pe la cozile de pe vremea aia.
Eu am fost si soim (imi aduc si acum aminte de mirosul de plastic raspandit de uniforma pe care cu mandrie trebuia sa o purtam), si pionier. UTC-ist nu, ca s-a intamplat ’89 cand eram in clasa a 7-a, asa ca am sarit direct in mijlocul unei democratii salbatice…
…care insa nu s-a terminat.
Hehe, cam asa e, ai dreptate!
Hehe, cum îmi aduc şi eu aminte de cozi … din cauza acestor sechele, nu accept să mai stau acum la o coadă mai mare de 3 persoane. Şi ce mi se pare cel mai sinistru acum e coada la bancomat!!! Eu de şoim nu-mi aduc aminte prea tare, dar de comandantă de grupă în clasa a V-a şi a VI-a da :))) După care, vorba voastră, democraţia sălbatică made in Romania care nu-şi mai găseşte locul … O să caut şi eu cartea 🙂
offf ca tinerei mai sunteti!!
Ce zisesi, nepoata ? 😆
zisei ca… na, ca uitai ce zisei! 🙂
Clarisa, iti multumesc nesfarsit!
Am intrat asa tarziu ca a trebuit sa pun chit la gresie si sa montez o canapea pentru camera lui bebe, indeletniciri scritoricesti, ce sa-i faci. De altfel, nu stiu daca ti-am scris, dar am fost exilat de cucoanele neamului in…balcon. Da, biroul meu de scris s-a transformat in viitoare masa de infasat pentru bebe…asa ca, mi s-a pus o masa mica de lemn, un scaunel si laptopu’ asta prapadit in balconul transformat tot de ele in dresing. Norocul meu e ca in fata balconului am un copac in care traieste un gugustiuc anacronic care isi exerseaza hodorogeala glasului fara oprire…E gugustiucul meu inspirational :)).
Luasei premiul I in poza, ai? Da’ cartile de la premiu le duceau parintii, sau ni le dadeau comunistii de la scoala? Ca nu mai stiu…
Poza cu tine e extraodinara…n-am cuvinte…am si eu cateva de atunci, poate facem un album cu foto din epoca de aur…eu am primit cateva pe net: cu pestele de pe televizor, cu macrameuri, cu sticla de lapte, sifoane, revistele Cutezatorii, snururi, pampoane, cravate etc etc.
asa, la exil cu tine!
cartea era Stejarul din Borzesti si era de la scoala. Fundele eram obligata sa le port (de mama si bunica). Le detestam. Desi asa de bine-mi stau… 🙂
Doar atat ai sa ne spui despre cartea ta??????????? sa inteleg ca e inspirata de gugustiuc, cartea????
Aoleo… pai, despre carte am scris acolo, pe blog. De fapt, nu v-am spus nimic depre ea aici…iar acum dupa atata munca bruta cum as putea sa ma spiritualizez dintr-o data? Nu poti ma, carte dupa chit, gresie, patent, suruburi, glaspapir :)), bomfaer, chei de 14 si bride!
Cat despre gugustiuc… ma inspira sa arunc dupa el cu ce gasesc prin jur!
Iar atunci cand am scris cartea nu eram exilat, eram si eu om cu birou, nici nu-l auzeam pe hodorogul asta batran…
MUNCA spiritualizeaza, ciocanul, secera, toporul, deci nu te mai plange atat.
o pasare e si ea un simbol spiritual, nu stiu cum poti sa o gonesti, asta arata ca nu esti in simbioza cu natura!!!!!!!!!
O pasare este un simbol spiritual, atata timp cat se odihneste printre aburii uitarii vietii ei, atarnata de zdrente de ou si pierduta pe veci intre culorile apetisante ale legumelor dulci, portocalii, galbene, verzi, intr-o pantecoasa oala de ciorba sau si mai bine, atunci cand cu picioarele-i foste zglobii indreptate catre cer, isi picura grasimea pe carbunii uni gratar binecuvantat in asteptarea usturoiului stins cu bardaci dodoloate de vin de buturuga. Am zis!
vai!!!!!!!!! ma declar scandalizata! unde e protectia animalelor???
protectia animalelor…m-ai chemat? am venit! @dragos – esti rau
@tibi, tu? credeam ca esti de la PRO TV nu de la PRO-tectia animalelor 🙂
PS: cearta-l, cearta-l! cum sa-i placa supa de gaina???
Ma predau! Platesc si amenda. Promit sa nu mai mananc gaini, pui si alte zburatoare si sa raman fidel porcului ancestral, mai mult sau mai putin racit…desi spiritul inalt se face cu stomacul usor…vorba nu-stiu-cui.
Apropo de epoca de aur, pe-asta il mai stiti:
“Suntem copii, de-acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire,
Cu ochii vă urmărim
Ştim de pe-acum ce ne-aşterneţi la drum
Nenumărate flori şi palate,
S-avem noi mâine aur şi pâine.
Voi sunteţi nişte eroi
Dar într-o zi vom fi şi noi.
Suntem copii
Însă vom şti
Să facem ţara ca primăvara
Şi mâine
Vom reuşi căci vă suntem copii
Urmând povaţa
Vom face viaţa
Îndelungată şi minunată
Şi-atunci mii de eroi
Vom deveni şi noi
Refren:
Noi în anul 2000
Când nu vom mai fi copii
Vom face ce-am văzut cândva
Toate visele-ndrăzneţe
În fapte le vom preschimba
Vom fi meşteri iscusiţi
Să vă facem fericiţi
Pe voi, părinţii ce veţi fi
La a doua tinereţe în anul 2000”.
Eu mi-l amintesc :-))
Dar stiai ca l-a scris Mihai Maximilian?
Dar pe asta:
“Noi suntem vestorii primăverii/ Prezenţi întotdeauna la apel/ Azi patria îşi cheamă pionierii: Încolonarea grabnic sub drapel!
Deschidem ochii mari asupra vieţii/ Azi învăţăm, muncim şi ne jucăm/ Dar mâine, în puterea tinereţii/ Noi patria vom şti s-o înălţăm!
Frumoasă e la noi copilăria/ Trăim un vis de aur în Carpaţi/ Partidul, Ceauşescu, România/ Ne sunt părinţii buni şi minunaţi!
Refren:
Patriei să-i dăm onorul/ Şi-un salut pionieresc/ Purpura şi tricolorul/ În cravate se-mpletesc.
Iată marşul bucuriei/ Şi al recunoştinţei vii/ Pionierii României/ Sunt cei mai fericiţi copii!”
Nu. Cine a Mihai Maximilian?
Imi pare cunoscut si asta, dar nu foarte… mai degraba „Soarele si pionierii si pionierii si-au dat mana peste tara… „, mai departe nu mai stiu toate versurile.
doaaamne ce e orgia asta pioniereasca pe blogul meu???? 🙂
dragos, inca te mai duci la cor? asa se pare hehe (cantarea romaniei, ce frumos era!!)
MM a facut multe cantecele de pe vremea parintilor. A fost barbatu’ Stelei Popescu. El facea toate alea…cum le spune…ma rog… cu Stela si Arsinel…Doamne ce se mai ducea lumea la astia la spectacole…
“Soarele şi pionierii şi-au dat mâna peste ţară/ Şi-n avântul primăverii/ Au cântat plaiul lor minunat/ Pui de Făt-Frumos/ Ei cantând voios/ Ţară nouă scriu şi citesc/ Şi cu cântecul din tot sufletul/ Pionieri patriei cresc”.
si
“Am cravata mea/ Sunt pionier/ Şi mă mândresc cu ea/ Sunt pionier/ Flutură în vânt/ Zălog de legământ/ Întâiul meu cuvânt de pionier/ Pionier/”
sau
“Tot înainte, vrednici pionieri/ Fii de bravi eroi pe plaiul strămoşesc/ La şcoala muncii dobândim puteri/ Comunişti ai patriei cresc”.
Clarisa, m-au dat afara de la cor cand eram mic. Era frig in clasa si cantam cu caciula de iepure pe cap. Si falsam, bineinteles. Asa ca am zburat. Eu m-am bucurat ca aveam mai mult timp pentru mate. 🙂
Si pentru ca tot pomeneati de soimi mai sus, na:
“Mlădiţe înmugurite din trunchiul strămoşesc/ Suntem copii ţării pe plaiul românesc/ Noi suntem viitorul şi ţara ne-o iubim/ În zborul către mâine ca şoimii o sa fim.
Prin muncă şi prin carte spre luminosul drum/ Vom duce mai departe tot ce-i clădit acum/ Noi ne iubim pământul, partidul îl iubim/ Să-i împlinim cuvântul ca şoimii o să fim.
Cum şi-au dorit strămoşii nepoţi cutezători/ Suntem ca Feţi Frumoşii din gândurile lor/ Şi ţara ne aşteaptă s-o creştem, s-o slujim/ În fiecare faptă ca şoimii o să fim.
Refren:
Şoimii patriei, şoimii patriei spre lumină vor zbura/ Şoimii patriei, şoimii patriei pentru tine ţara mea.”
dragos, iti interzic sa mai pui versuri comuniste pe blogul meu! inca 2-3 si fac colita cronica!!!!!
Am inteles!
Ma voi abtine cu greu!
Da’ capitaliste pot sa pun?
nici capitaliste! ceva de centru-stanga-dreapta daca ai… sau la bine lasa, ca stii, asta e un blog de bijuterii (nu muzicale, ci artizanale)
Aoleu, asa e! Iarta-ma! Promit sa nu se mai intample!
hihi ti-e frica!!!!! 🙂
ia sa pun si eu la tine neste imnuri sa rasune tara! 🙂 🙂
Pai nu cred ca ai…:))
youtube?
[…] 17, 2009 at 7:55 pm (arta, prieteni) (bcuuresti, carte, romania) Va amintiti de romanul scris de fostul meu coleg de liceu, Dragos Voicu? Ei bine, lansarea oficiala a acestei carti, care pe data de 10 iunie era best-seller […]
[…] Dragos Voicu v-am mai povestit in urma cu trei ani si jumatate, aici, si va spuneam ca era castigatorul concursului de debut al Editurii Cartea Romaneasca, si adaug acum […]