Coastă scoţiană
departe,
mi-ai spus
inima mea e-n franjuri,
farul alb- singur,
urc treptele ADN- ului tău
oglinda îmi arată:
tu- mătase chinezească,
sarea mării pe buze
tutun cubanez rătăcit
definitiv în aerul tău calm.
(poem de Ciutura Carmen Luminita)
Ambarcatiuni cu panze, cu care portughezii au intreprins primele expeditii maritime, asa spune dictionarul.
In imaginarul portughez, insa, caravela depaseste cu mult definitia dictionarului: e un obiect-cheie al istoriei lor, pe care s-au purtat visuri peste oceane interminabile, de-a lungul unor tarmuri necunoscute, spre taramuri fermecate, necalcate de om. Caravela revenea apoi plina de aur, mirodenii si povestiri incredibile.
I. a avut ideea sa reuneasca intr-un mic obiect de podoaba marea, pe care o iubeste, Portugalia, pe care a cunoscut-o recent si care a vrajit-o, si azulejo, faianta pictata, una din cele mai frumoase si valoroase manifestari artistice din tara asta. Obrigada, I! 
Am zis rotund patrat? De fapt vroiam sa zic patrat rotund 
m-am incurcat putin…
Va trimit de aici o dimineata cu soare si floare din gradina mea, sa se astearna peste nametii vostri!
Va doresc sa aveti o saptamana minunata!
De intrare? De iesire?
Deschisa? Inchisa?
A unei familii ospitaliere? A unei persoane singuratice, care rar o deschide larg?
Asteapta cineva pe um om drag, in pragul ei?
Primeste multe scrisori pe deschizatura aceea?
Ascunde bine secretele casei?
E de intrare sau de iesire?
E deschisa, ori inchisa?
Depinde numai de tine!!!
Cunosc, de departe, o fata deosebita, care a poftit la un inel deosebit si va primi un alt inel, tot deosebit, dar mai mic
PS: mai e mult pana apar ciresele? Ca eu una nu mai am rabdare!
Ei, daca ati gandit ca nu mai stiu sa fac coliere si ca m-am dedulcit numai la bratari si inele, v-ati inselat.
Acest colier e ca un sirag de dulciuri pe care s-a plimbat o “pisi” (una adevarata, pisica-i zice, nu “pisi de mall”, cum probabil v-ati gandit).
Miorlau!
“Mama a pus cartea în mâinile fiului.”
Nu stiu daca am apucat sa va povestesc de ultimul roman al lui José Luís Peixoto (nu, inca nu s-a tradus), numit simplu Carte (Livro), a carui prima fraza am scris-o mai sus. Este un succes peste tot si merita sa ajunga intr-o buna zi si la publicul romanesc.
In legatura directa cu aceasta carte, dar de fapt fara nicio legatura (poftiti de intelegeti chestia asta), am facut un inel mai ciudatel, pe care l-am botezat Livro, tocmai pentru ca e un nume simplu si cuprinzator. Trebuie sa ii multumesc “tamplarului amator” care, desi i-am cerut sa-mi faca dreptunghiuri din lemn, imi tot apare cu inventii: ba usi, ba carti, ba octogoni, ba piese de domino (toate in miniatura evident, fruct al placerii lui de a se juca de-a lemnul).
Lucruri simple, cu efect.
Acest inel e ca un haiku pentru mine. Sa vedem daca si pentru voi e la fel.
Dragi tovarasi si prieteni, va rapesc un minut ca sa va anunt ca am infiintat doua pagini noi, in care am ingramadit, efectiv, poze cu o parte din ultimele mele creatii. Se numesc (stati putin sa vad, ca am si uitat cum le-am botezat ) COLECTIE NOUA-INELE si COLECTIE NOUA-BRATARI DE LEMN. Deoarece din “colectia veche”, adica restul de piese care apar pe aici, nu mai am aproape nimic, iar majoritatea sunt irepetabile, va declar ca aceasta colectie noua ESTE disponibila, acum si aici.
Teama ca va da peste mine alta criza de timp si ca va trebui sa las iarasi balta blogul m-a facut sa-mi doresc sa scot dintr-o data la lumina zilei respectivele poze, in loc sa le dramuiesc, cum obisnuiam sa o fac in anii trecuti.
M-a apucat asa, o febra a vopsitului, m-a tinut cateva zile si nopti, acum repede-repede vreau sa vi le arat, dupa care poate sosi linistita criza de timp, pentru ca am reusit sa las aici ceva nou si frumos la care sa va uitati timp de cateva luni! Poate ca nu vine nicio criza de timp, dar mai stii… cum sunt patita…
Asadar, dragi vizitatoare si vizitatori, puteti incepe vizita, puneti-va galosii in picioare (stiti? ca la Peles ) si nu atingeti exponatele.
Enjoy!
