metafore

Sunt intr-o camera care e numai a mea dar care nu e a mea.

Sunt izolata, dar nu complet izolata de oameni…

Ma simt periculoasa, dar fara sa-mi treaca vreun gand periculos prin minte…

Daca as iesi de aici si as lua pe cineva in brate, ar insemna ca ii pot face rau. Nu e ciudat? Bine ca nu e ziua aceea, Free Hugs Day parca ii zicea 🙂 ar fi amuzant. Sau nu.

Si totusi, sa nu va inchipuiti ca am ceva, vreo boala contagioasa, nu… Sunt perfect ok. E insa un aer de pericol in jurul meu, pe care nu pot sa vi-l explic. Sunt distrugatoare. Sarutul meu ucide.

Curge prin venele mele ceva greu, ca o otrava, care insa nu ma otraveste.

Si totusi sunt bine. Si scriu pe blog ciudatenii. Citesc Murakami si imi alearga otrava prin camera.

Aceasta nu e o ghicitoare, acestea sunt metafore. Orice asemanare cu realitate e orice, numai intamplatoare nu 🙂

Ah, si nu am poze multumitoare… Nu va suparati voi dintr-atata…

Reclame

acasa – giurgiu city

Acasa. „Giurgiu City”.

In ciuda contextului trist, reusesc sa gasesc prilej de bucurie in regasirea familiei, a prietenilor…

giurgiu-in port

Cu un calm care ma mira, duc o viata de pe o zi pe alta, atenta la fiecare dintre zile. Am renuntat aproape complet la televizor, ma trezesc dimineata, devreme (lucru care nu-mi iese niciodata acolo, in Portugalia), savurez cafeaua facuta de mama mea, imi vizitez rudele, citesc cat pot de mult (am regasit prin biblioteca mea titluri dragi de care aproape uitasem), lucrez la traduceri ca o furnica ( 🙂 ), ies la cafea cu fosti colegi de liceu, bat inutil magazine pline de tampenii, imi clatesc privirea pe muntii de fructe si legume colorate din piata.

Aici ar fi potrivita o poza care sa ilustreze ceea ce spun, insa in orasul meu simt o jena de neinteles sa fac poze pe strada. Nu stiu de ce. Poate pentru ca as parea o turista? Cine stie…

Am sa incerc sa depasesc si jena asta… promit poze si povesti din acest oras „exotic” al meu, in care m-am nascut…

Deocamdata, poza cu Kiri si cu umarul meu 🙂

P10102

zi libera

Azi mi-am luat zi libera. Au coincis ziua in care intentionam oricum sa fac o pauza intre penultima si ultima etapa a traducerii cartii, cu ziua unei prietene. Ce bine! Am incercat, inca de dimineata, sa nu ma uit la calculator, sa nu fi tentata de nimic. Cred ca am reusit. In afara de email si foarte putin „bloguit” si „forumit” (e vorba de forumul romanilor din Portugalia, a carui moderatoare sunt, deci trebuie sa il curat de „paraziti” de fiecare data cand  acestia apar – azi chiar a fost cazul), nu am mai facut nimic.

La pranz insa am fost sa iau masa cu Jan, la plaja.

jan

Jan e, ca si mine, o indragostita de Portugalia. Ea e din Londra de fel, (parintii ei sunt din Jamaica), insa locuieste aici de vreo 8 ani. Ia lectii de portugheza cu subsemnata, prilej pentru a ne imprieteni. Asadar, a fost un pranz foarte foarte placut, ca intre fete, pe plaja, la o sardina la gratar si o sticla (mare) de vin verde, asa cum se cuvine vara, cu peste marin si salata in farfurie.

santa eulalia

Plaja – plina de lume. Deh, e iulie, una din cele mai neplacute luni pentru noi, cei „autohtoni”. Iulie si august sunt lunile in care e aproape imposibil sa parchezi masina, in care banii se epuizeaza din bancomate si Coca-Cola de pe rafturile magazinelor, in care nu e de trait in Albufeira. Dar or sa treaca…

Dupa pranz ne-am luat sandalele in mana si am pornit, desculte, la o plimbare pe plaja. Din pacate, deoarece era flux, nu am putut trece pe plaja vecina, trecerea era acoperita cu apa, insa am facut un tur foarte placut.

olhos d'agua

Am ajuns si la Olhos d’Água, o plaja mica intr-un (fost) sat de pescari, in care am descoperit cu tristete ca se construieste un bloc de apartamente urat in locul unui sir de case pescaresti, simple, care faceau farmecul locului. Chiar in fata marii. Au stricat jumatate din satuc in felul acesta. Au castigat insa multi bani. Mda… 😦

A fost o zi foarte placuta si cred ca meritam si eu o pauza. Seara am avut inca o doza de placere, de data asta chiar in Albufeira. Un concert despre care am sa va povestesc pe scurt maine. Caci, vorba lui Scarlett,  si maine e o zi… 🙂

felinare

Intotdeauna m-au atras felinarele de pe strada, de moda veche.

Din fier forjat, sclipind misterios in noapte, simbolizand orice oras cu istorie. Felinarele acelea cu gaz pe care un om necunoscut le aprindea in pragul serii, ajungand la inaltimea aceea nu stiu cum, inviind focare de lumina de-a lungul strazilor.

felinar2

Martore ale indragostitilor care viseaza pe strazi, ale plimbaretilor la ore tarzii si ale tihnei orasului, felinarele…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Se confunda cu orasul si povestile orasului, ni se par agresive sau melancolice, amicale sau stranii, depinde in ce dispozitie ne aflam. Pe mine ma inspira, pe altii ii deranjeaza 🙂

felinar

Nu-i asa ca sunt frumoase?

intoarcerea inelelor

Gata, a trecut. Sunt iar la tara, la Caldas, dupa doua zile in Lisabona. Ce-am facut acolo? Pe langa treburi si trebusoare, am revazut un amic drag, portughez, care ne-a vizitat la cina si am fost la un magazin la care am lucrat in urma cu 8-9 ani ca sa revad doua ex-colege de care ma leaga o relatie calda si care, in ciuda distantei, nu m-au uitat. Sunt la fel de dragute, braziliencele mele.

Am mai fost si la cinema ca sa vad EL CHE, care m-a cam confuzionat dar in fine, il iert gratie lui Benicio del Toro, care face toti banii ca actor.

cinema-che-part-one-210x300

Acum intentionez sa revin la normal, sa-mi vad de bijuterii si carti, de clienti si traduceri. Am inca multe piese pe care le-am facut inainte sa plec din Algarve dar pe care inca nu vi le-am aratat pentru ca nu prea aveam dispozitia necesara sa le pun pe blog. Incep iar sa le fac publice.

Deci… Stripes.

red-stripes

Stripes e de lemn, atat in varianta rosie, cat si in cea neagra. E simplu si colorat, asa cum imi place mie.

black-stripes

black-stripes2

Maine revin cu alte piese. Trebuie sa le vedeti, n-are rost sa le tin in secret 🙂

inainte si dupa

Sunt intr-un fel de vacanta. Mai mult sau mai putin fortata.

Inainte sa merg la spital am petrecut cateva zile (placute, ca intotdeauna) in casa unor cumnati de-ai mei pe care ii indragesc tare si de care cred ca v-am mai vorbit, Filipe si Cristina.

casa-broieras

Ei stau la tara, pe un deal in jurul caruia se intind livezi de mere si pere, pajisti, mori de vant… E tare frumos acolo si plin de liniste si pace.

broeiras

Acolo mi-am incarcat bateriile ca sa ma duc cu capul sus la „taiere”. Am adunat pietricele pentru bijuterii, am reimprospatat rezerva de bile de lemn (pe care numai de acolo le cumpar, din zona aceea numita Caldas da Rainha), am mancat numai papa buna (Cristina are mult talent la bucatarie) si am dormit in voie.

casa-broieras1

Am vazut si pozat un apus de soare superb,

apus-broieras3

apus-broieras

apus-broieras1

m-am jucat cu cainele lor, Ritinha, am admirat pentru a mia oara colectia de bufnite a Cristinei (in toate formele si din toate materialele imaginate) si pe cea de miniaturi. De fiecare data raman si ma holbez cu orele la obiectele aduse din diverse tari, fiecare cu povestea lui, cu farmecul lui.

buha

Luni, dupa aceste zile de pace, m-am internat si a decurs totul ok. Miercuri seara, dupa o vizita plina de optimism si foarte glumeata a chirurgului (la despartire m-a batut cu palma peste cicatrice, ca si cum m-ar fi batut pe umar de adio, haha, very funny (??) ) am iesit ca din pusca din spital, deja cu alt moral. Pana sa ma bata chirurgul pe taietura ma simteam bolnava si extrem de fragila, ca un ou, de exemplu. Dupa ce mi-a explicat ca incepand din acea seara pot sa fac ce vreau si chiar ar trebui sa imi sucesc gatul in toate partile (ca si cum m-as uita pe toti peretii si pe tavan), altfel m-am simtit.  Cum functioneaza mintea asta a mea…

eu

In fine… Am fost sa cinam cu Claudia, vechea mea amica romanca (doutora Claudia, te salut inca o data :)). Nici nu va inchipuiti fericirea de a redescoperi normalitatea gestului simplu de a reusi sa duci o lingura la gura singur sau de a intoarce capul dupa… ma rog, dupa oricine. Eram obosita si fericita ca scapasem.

La fel ma simt si acum. Temerile s-au risipit ca norii de ploaie, in curand le voi uita.

nori

In plus, ca bonus, aici in Lisabona imi pot vedea cativa prieteni dragi, iar maine mergem iar la Caldas, la pace si liniste, pana luni. Iupiiii!!!!!!!!!!! 🙂

st. patrick

Cum sa te duci sa te bucuri de St Patrick fara sa te imbraci in verde? Nu se poate.

Asadar, in seara asta am fost la irish pub (bun pretext sa bei Guinness!!) cu camasa verde si inel verde :), impreuna cu prietenii nostri irlandezi, atat de simpatici si de sufletisti (un fel de romani, dar mai roz :)).

quays-bar

St Patrick a fost un misionar care a adus crestinismul in Irlanda, de aceea 17 martie e sarbatoare nationala in Irlanda. Si, ca orice sarbatoare, e un prilej minunat pentru a bea in cinstea sfantului 🙂

cavaler

De altfel, barurile irlandeze traditionale sunt adevarate lacasuri in care s-a facut istorie. Unele arata ca niste muzee, desi functioneaza inca fara probleme, si s-au transformat din acest motiv in mari atractii turistice.

temple-bar

Ambientul caracteristic pub-ului e imposibil de confundat. La fel si berea Guinness si muzica irlandeza. Mie imi sunt toate la fel de dragi.

temple-bar2

Unele sunt ca niste case pe dinauntru, cu camin si canapele confortabile, cu rafturi de carti si obiecte casnice expuse. In astfel de baruri isi faceau veacul irlandezii din trecut, dupa ce se intorceau de la munca. Unii dintre ei inca se mai duc, exacti ca un ceas, la aceeasi ora pentru aceeasi bautura cu aceiasi prieteni, de zeci de ani, la acelasi bar. Acolo se desfasura o buna parte din viata lor, acolo se teseau relatii sociale, acolo se punea tara la cale. Un fel de poiana lui  Iocan in stil irlandez.

bar

Din pacate, cand am fost acolo am aflat ca au inceput sa dea faliment multe pub-uri din cele vechi, in localitatile mici de la tara. Vremurile s-au schimbat, criza economica si interdictia de a se fuma in baruri au indepartat oamenii incet-incet de la tabieturile lor. Nici nu stiu daca e bine sau e rau…

(Whiskey in the jar, melodie pe care eu o auzisem la Metallica, fara sa stiu insa ca e o melodie populara irlandeza).