pe tarm

Revin, din cand in cand, la unul din motivele mele preferate. Poate atrasa de melancolia pe care o sugereaza si de estetica inconfundabila a acestui motiv, farurile.

De veghe, facandu-si datoria in singuratate, cu ochiul vesnic intors spre mare, aceste faruri ma fac sa fiu invidioasa: as fi si eu in stare sa privesc marea toata viata, fara sa ma satur.

Albe, simple, ca niste aratari, sau colorate, in dungi, toate mi se par frumoase. Si incerc, iar si iar, sa le surprind, sa le pastrez. Zadarnica incercare…

caravela

Ambarcatiuni cu panze, cu care portughezii au intreprins primele expeditii maritime, asa spune dictionarul.

In imaginarul portughez, insa, caravela depaseste cu mult definitia dictionarului: e un obiect-cheie al istoriei lor, pe care s-au purtat visuri peste oceane interminabile, de-a lungul unor tarmuri necunoscute, spre taramuri fermecate, necalcate de om. Caravela revenea apoi plina de aur, mirodenii si povestiri incredibile.

I. a avut ideea sa reuneasca intr-un mic obiect de podoaba marea, pe care o iubeste, Portugalia, pe care a cunoscut-o recent si care a vrajit-o, si azulejo, faianta pictata, una din cele mai frumoase si valoroase manifestari artistice din tara asta. Obrigada, I! 😉

marea

Ultimele mele zile au fost marcate de plaja si de mare: o adevarata cura. Am avut mai mult timp liber, am avut si chef de plaja. Sa vedem care sunt rezultatele „tratamentului” 🙂

Au plecat spre Mozambic urmatoarele piese albastre ca marea…

…cu tot cu animalute (caracatite, caluti de mare, stele de mare, pesti).

Ieri am fost la pescuit, act care s-a dovedit numai placut, nu si util 🙂 Noroc ca aveam mancare acasa, nu ne-am bazat prea mult pe pestii prinsi :).

Dar despre pescuit, in episodul urmator 🙂 (cu poze, bineinteles).