pe tarm

Revin, din cand in cand, la unul din motivele mele preferate. Poate atrasa de melancolia pe care o sugereaza si de estetica inconfundabila a acestui motiv, farurile.

De veghe, facandu-si datoria in singuratate, cu ochiul vesnic intors spre mare, aceste faruri ma fac sa fiu invidioasa: as fi si eu in stare sa privesc marea toata viata, fara sa ma satur.

Albe, simple, ca niste aratari, sau colorate, in dungi, toate mi se par frumoase. Si incerc, iar si iar, sa le surprind, sa le pastrez. Zadarnica incercare…

Reclame

tu si farul

Coastă scoţiană
departe,
mi-ai spus
inima mea e-n franjuri,
farul alb- singur,
urc treptele ADN- ului tău
oglinda îmi arată:
tu- mătase chinezească,
sarea mării pe buze
tutun cubanez rătăcit
definitiv în aerul tău calm.

(poem de Ciutura Carmen Luminita)