portocala de sezon

Fabricarea podoabelor de Craciun nu este tocmai punctul meu forte, mai ales in ultimii ani nu am avut rabdarea necesara. Iar cand am avut rabdare, nu am avut timp. Anul acesta nu e diferit.

În plus, decoratii minimaliste, cumparaturi fara a atinge consumismul si cadouri… de criza. 🙂

Am fost de curand in Anglia si am imprumutat (citeste „furat”) cateva idei simpatice, noi pentru mine. Pe una dintre ele vreau sa o impartasesc cu voi, pentru ca e tare simpatica si aromata 🙂

Daca doriti sa adaugati camerei un miros dumnezeiesc (nu, nu am sa va recomand vreun spray parfumat), impodobiti o portocala cu aromatele cuisoare. Deci, se ia o portocala mareeee…

si o mana de cuisoareeee…

… dupa care se incepe maltratarea portocalei (care nu a fost cuminte):

Se infig pur si simplu cuisoarele in coaja, dupa modelul dorit. Eu am inceput cu ceva foarte simplu, ca sa vad cum arata rezultatul, insa puteti desena tot ce va trece prin cap.

Sunt sigura ca portocalele voastre vor fi mult mai frumoase decat prima mea productie, insa nu ma supar, e Craiun doar 😉

Va garantez ca produsul final miroase inaltator 🙂 si poate fi un mic cadou simpatic, pentru decorat masa festiva sau orice altceva.

Simplu, nu?

Si astfel v-am urat, in felul meu, sarbatori fericite!!!!!!!!

 

provocare „craciunescã”

Draga de Tetris m-a provocat sa repet anul acesta clipul cu purcelusii sadici, pe care l-am postat anul trecut. Cum nu costa nimic si ca sa va reimprospatez memoria, iata clipul pe care il stiti, impreuna cu urarile mele de a nu il maltrata pe Mosul si, in general, de a nu maltrata pe nimeni.

craciun portughez

Sper ca ati avut un Craciun linistit, alaturi de familii sau de prieteni. Eu am fost alaturi de o parte din familia mea lusitana, am sarbatorit Craciunul in trei si n-a fost rau deloc. De mentionat ca in ultimii 10 ani mi-am petrecut  respectiva sarbatoare numai aici, in strainataturi. Sau acasa, sau ce-o fi…

Nu am chestii extraordinare sa va povestesc, am lenevit, am mancat, lenevit iar, am facut maraton de Dexter, am fost sa ne scaldam ochiul la ocean, iar maraton de Dexter, iar mancat… stiti cum e. Ce nu stiti probabil e cum se obisnuieste sa se petreaca ziua de Craciun pe aici. Si, desi nu am tot ce-mi trebuie ca sa va fac o descriere ca la carte, macar o schita tot pot sa va arat…

In primul rand, cina din ziua 24 e cel mai important moment, se numeste Consoada e reuneste, in limitele posibilitatilor, toti membrii familiei. Cu cat e masa mai plina de mancaruri, cu atat de mai reusita, cica. Asadar, se abuzeaza (dupa parerea mea). Dar treaca… e Craciun!

Felul principal il constituie (sper sa nu vi se faca rau) codul fiert cu legume. Nu radeti… e traditia! Bacalhau e un peste extrem de iubit de portughezi, care poate fi gatit in mii de chipuri. Acum cateva decenii, era mancarea saracului, acum insa situatia s-a mai schimbat… Codul e importat, uscat si extrem de sarat, din tarile nordice (mai ales Norvegia), apoi e taiat in felii si vandut. Ca sa il poti manca trebuie sa-l tii in apa cam o zi… (depinde). Pentru Craciun, se fierbe si se serveste impreuna cu cartofi fierti, morcovi, ou fiert, varza portugheza (cu foi mari-mari si verzi) si ce mai pica prin oala. Ajuns in farfurie, se curata de piele si oase si se desface (asta e tipic pentru cod) in lamele groase, dupa care se uda din belsug cu ulei de masline si/sau otet balasamic (unii pun si usturoi crud tocat peste). Rezultatul arata cam asa (eu am uitat sa fac poze, asa ca am sterpelit o poza de pe net)

Desi ideea de peste fiert pare dezgustatoare (mie asa mi s-a parut la inceput), trebuie sa recunosc ca bacalhau e foarte, foarte gustos si sanatos. Sunt multe feluri cu cod care imi plac foarte mult, este un peste foarte respectabil 🙂

Ce se mai mananca? Pai de toate, dupe buget 😉 Creveti, curcan umplut (seara sau a doua zi), caracatita, tot felul… Dar codul nu poate sa lipseasca! Iata cum arata diversele saraturi (salgados) care se mai fac, umplute cu cod, carne, pui sau creveti

Dupa ce se infuleca mancarea sarata, se ataca dulciurile (dupe capacitati, eu nu am mai reusit sa atac mai nimic in seara de Craciun). Exista cateva dulciuri care sunt obligatorii, asa cum e cozonacul la romani. Acestea sunt:

Bolo-rei, tot un fel de cozonac cu fructe uscate, nuci etc, care se mananca in toata perioada de Craciun si de dupa, pana pe 6 ianuarie, „dia dos Reis”. Mie una nu-mi place, din cauza stafidelor si a fructelor cristalizate.

Fatias douradas, felii (de paine) aurite in ulei incins, dupa ce in prealabil au fost tavalite prin lapte, scortisoara, zahar…

Filhoses, in forma de roata pentru ca asa a ales soacra mea, dar pot fi si fara vreo forma speciala (nici dupa astea nu ma omor)

Coscorões, chestii cam uscate pentru gustul meu. Nici de astea nu mananc 🙂

Orez cu lapte cu scortisoara (e mai dulce decat al nostru, se pune lapte condensat la sfarsit si parca si un galbenus de ou, dar daca treci peste informatia asta, mananci pana mori). Asta da, asta se aproba!

Azevias cu cartofi dulci inauntru si castane. Am mancat doua, sunt interesante, dar pot sa traiesc fara…

Pe astea, sincer, nu mai stiu cum le cheama, dar sunt foarte dulci. Si stiu ca au multe oua inauntru, deci… raman la orezul cu lapte. Se mai fac si prajituri de ciocolata, crème brûlée (votez cu drag pentru asta doua, preferatele mele) si alte chestii, depinzand de la familie la familie…

Asa. Dupa ce lumea se imbuiba ingrozitor, se asteapta miezul noptii, pentru deschiderea cadourilor care s-au acumulat (sau nu) sub brad in ultimele zile. La miezul noptii cineva le distribuie si incepe nebunia. Dupa ce ai deschis cadourile si nimic nu te mai poate surprinde si nici nu mai ai nimic de asteptat, te repezi iar la prajituri si la vin, intru consolare… Cam asta e. Pe la 3 te duci la culcare pe trei carari si cu burta cat sura, iar a doua zi o iei de la capat… 🙂

Si-am incalecat pe-un titirez si v-am spus pe scurt povestea craciunului portughez.

dar din dar

Ce poate fi mai frumos decat sa primesti mici daruri pe neasteptate? Micile bucurii sunt ele mici, dar importante.

Ma uimeste cum comunic in fiecare zi cu oameni pe care nu-i cunosc in carne si oase, pe langa care as putea sa trec pe strada fara sa stiu cine sunt, dar cu care impartasesc aproape in fiecare zi gusturi, bucurii, tristeti… Unii dintre ei nici macar nu au sexul pe care afirma ca il au, altii isi ascund identitatea din motive de inteles, misterul pluteste peste bloguri :)… Insa ce ramane, pentru mine, e esenta a ceea ce se intampla in fiecare zi: la inceput ne cadorisim reciproc cu comentarii ca sa ne marim traficul, dupa aceea ne fixam pe anumite situri/bloguri unde ne simtim bine, unde ne regasim, revenim acolo in mod constant, ne imprietenim… intr-un final, uitam de ideea initiala, de „trafic” (daca nu cumva avem ambitii foarte mari la capitolul asta, dar eu nu ma numar printre marii ambitiosi) si tindem sa cunoastem mai bine oamenii din spatele blogurilor. Eu chiar am reusit sa ajung la cativa si pot sa spun ca  acest lucru e una din putinele mele realizari pe anul 2009.

V-ati bucurat impreuna cu mine cand a aparut cartea „mea”, v-ati intristat cand v-am spus ca mi-am pierdut tatal, impartasim emotia unui „ura” sau a unui „snif-snif” trist, sau cel putin asa imi place sa cred. Ati cumparat (sau nu) bijuterii, dar ce conteaza mai mult e ca ati emis pareri despre si ca m-ati sustinut.

Am pornit polologhia de mai sus de la faptul ca am primit in dar de la Belle de Jour o poza de sarbatori si vreau sa o arat, sa o „dau mai departe” cu mult drag. Mi s-au facut si dedicatii, am fost si lepsuita (din pacate sunt lenesa la cerintele lepsuitoare)… Ce sa zic, va multumesc voua, prietenilor mei blogoritici care va simtiti bine aici, la mine. Va dedic si eu o muzichie si va urez din inima sarbatori cat mai fericite!!!!!!!!!!!!!!