excursia

Am petrecut o zi minunata joia aceasta, MAREA zi de joi in care a fost ziua Ralucai, plus ziua ei libera, plus ziua nationala a Portugaliei, deci zi libera nationala. In ciuda vremii schimbatoare, am pornit vitejeste, intr-o masina rezistenta, spre casa unui prieten al Ralucai, aflata intre dealuri, undeva in Alentejo (cine a citit Nici o privire sa afle ca Alentejo e locul fierbinte si frumos in care se petrece actiunea cartii), pe malul unui lac mare. Iupiii plimbare!

Ziua a inceput noros, dar frumos:

Peisajul – frumos, verde, galben, plin de nuante…. Satucuri, dealuri, paduri de eucalipti.  A. – fascinat:

Oprire pentru cafea/inghetata/pipi/tigara: satucul Santa Clara Velha. Acolo erau agatate stegulete de sarbatoare, iar biserica mi-a placut la nebunie:

Dupa popas, ne-am apropiat treptat de un loc de vis: dealurile si lacul pacific. Ce dor imi era de un astfel de loc!

In natura e OK sa mananci chipsuri. 🙂

Lumina se tot schimba…

Momentul tortului, delicios moment si delicios tort, fabricat de domnul din poza ( cu mana lui!!), englez, proprietarul casei de pe lac si a dealurilor din jur 🙂

Mr Ian are talente nebanuite 🙂

O ultima privire nostalgica… Sper sa ne intoarcem 🙂 curand. Se aude, R.?

La multi ani, R.! 🙂

santiago

Nu v-am mai povestit eu ieri, dar am tras o spaima ridicola dimineata, cand mi-au sunat la poarta doi politisti care o cautau pe subsemnata. Dupa ce am inghitit cu greu galca pusa in gat, am iesit cu camasa tremurand pe mine (ce cine oi fi omorat si nu stiu?), ca sa aflu de fapt ca era o notificare ca sa ma prezint la un Tribunal ca interpreta. Ma mai chemasera ei cu o luna in urma, insa notificarea sosise chiar in ziua in care plecam spre Romania, asa ca am tratat-o pur si simplu cu dispret. Se pare insa ca nu am scapat, azi a trebuit sa ma duc la Trebunal, la vreo 145 km distanta de casa, pentru job.

Zis si facut, buna ocazie pentru plimbare ;)!

P1010002

Dupa ce l-am lamurit bustean pe românul caruia i-am tradus, am facut o plimbare prin oraselul linistit din Alentejo (regiunea aflata intre Lisabona si sudul tarii, Algarve). E o regiune cu multa personalitate, pe care o veti regasi (daca veti binevoi) in cartea la care m-am tot chinuit (cu traducerea) si care va iesi in octombrie.

P1010007

Oraselul se numeste Santiago de Cacém si e alb si cuminte, ca mai toate oraselele de teapa dumnealui. Are castel, aflat in zona istorica, are vedere frumoasa de pe deal, in fine, are tot ce-i trebuie :). Mi-a placut biserica, nu ma satur sa privesc fatadele de genul acesta, pe care le regasesc si in Algarve.

P1010013

Arata intotdeauna extraordinar pe cerul de un albastru perfect sau in apropierea marii…

P1010005

In fine… Dupa plimbare, am luat-o iar spre sud, spre casa, ne-am oprit insa pe drum la un sandwich respectiv tigara 😦 si nu am putut sa nu admir bietii stejari de pluta, jupuiti ca sa avem noi dopuri la sticlele de vin… Mi se rupe inima cand ii vad asa, dar in acelasi timp le admir capacitatea de a se reface, iar si iar…

P1010015

P1010018

O lectie pentru noi toti 🙂