pianul

          a spus: gata. Fără să ţină seama de corp, picioarele ei  au făcut-o să plutească şi au dus-o către pian, fără să atingă podeaua. În momentul acela, nu putea să vadă nimic altceva. S-a aşezat pe taburet. Şi-a strâns părul de pe umeri, aruncându-l pe spate. S-a făcut un moment de linişte absolută. Şi-a ridicat chipul palid în direcţia mea, iar degetele ei au atins clapele. Zâmbea. Sub muzica ei, aerul din salon a fost străbătut de linii drepte invizibile: o construcţie de lumină. Notele acelea erau şi corpul ei. Erau puncte din pielea ei, existând doar pentru o clipă, rămânând în amintire, până se destrămau şi se transformau în aer, în viaţă trăită. Nici când tatăl meu închidea ferestrele atelierului şi se aşeza să cânte la pianele pe care tocmai le reparase, nici chiar în visele mele nu auzisem vreodată o asemenea muzică. Era de parcă formele invizibile ale acelor sunete ar fi intrat în încheieturile tuturor pieselor de mobilier, ale obiectelor, ale corpurilor, de parcă ar fi intrat în încheieturile întregii case şi ar fi împărţit fiecare formă în toate elementele sale distincte. Era de parcă s-ar fi umplut tot aerul lumii cu puncte intermitente ce arătau, din când în când, formele secrete ale aerului. Ochii ei nu încetau să mă privească. Corpul ei slab se legăna pe taburet, se apropia de clape şi se depărta. Mişcările braţelor ei

            Kilometrul nouă

          erau exacte şi elegante, ca păsări lăsându-se din zbor pe lacul din grădină: încheieturile mâinilor ei subţiri, netede, albe, de porţelan. Iar chipul ei: interiorul ochilor ei: era un cer în care existau noi sensuri: o viaţă nouă, plămădită de mâinile ei, mai mult decât perpetuă: şi era posibil să crezi în orice, căci existau doar certitudini în intensitatea ochilor ei şi a muzicii care mă pătrundea.

(José Luís Peixoto, Cimitirul de piane, Editura Polirom, 2010)

10 thoughts on “pianul

  1. claudiu spune:

    ce shtirb e hi hi

  2. coreamor spune:

    claudiu, unde ti-e sensibilitatea artistica??? tz, tz, tz

  3. […] din Cimitirul de piane de Jose Luis Peixoto şi o brăţară pian superbă…la cine altcineva decât […]

  4. ana pauper spune:

    am dat scroll dawn cu frica-n suflet: dacă pianul e un inel?😀 m-am liniștit. ca brățară e superfain.

  5. Silving spune:

    Foarte frumos, imi place !

  6. coreamor spune:

    SIlving, iti place textul sau bratara?🙂

  7. Silving spune:

    Si textul, dar m-am referit la bratara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s