waiting for the sun

Credeam ca a venit vara, scosesem de la naftalina rochiile si maieurile. Scurta mi-a fost bucuria, caci a trebuit, zilele acestea, sa repun bocancii in functiune, din cauza ploii. Aprilie nu se dezminte. Ne spala praful si monotonia.

Waiting… astept si sa revin la dispozitia din urma cu un an, cand vedeam numai culori in fata, cand vedeam numai partea luminoasa a lucrurilor. Poate astept degeaba respectiva dispozitie, poate a plecat de tot, poate ca s-a plictisit de mine si de casa mea. Poate nu mai vine niciodata. Poate am pierdut pe drum un ingredient important („ca sarea, de exemplu”, cum ar spune Juan Antonio din „Vicky, Cristina, Barcelona”) si mi-e prea lene sa ma intorc ca sa il caut :).

Am avut un an complicat, educativ din multe puncte de vedere, am vazut multa mizerie umana, am cunoscut indeaproape o latura a oamenilor despre care se vorbeste putin, am filtrat murdarie si mi-am schimbat multe perspective. Arat mai putin cu degetul, ma vaicaresc mai putin, am limbajul mai colorat si am devenit mai seaca. Am crescut, am dat inapoi, am crescut iar… mi-am facut prieteni noi, i-am neglijat pe cei vechi (v-ati suparaaaat? :)). Nu stiu cum sa revin la dispozitia „de dinainte”, cum spuneam. Nu cred ca se mai poate. Dar mergem inainte. Waiting.