Abia acum m-am trezit sa va salut si eu de Martisor, dintr-o tara in care acest concept nu exista. Incerc din rasputeri sa nu uit de el, insa recunosc ca nu prea mai respect traditia.
Oricum, va doresc sa aveti mereu primavara cu voi!
Iar scanduri vechi? O sa intrebati. Da, tot ele. Caci imi plac din ce in ce mai mult 🙂
ce dulcica e fundita aia
@earth… fundita de organza e semnul meu distinctiv, m-am decis! 🙂
Foarte dragut martisorul tau. O primavara frumoasa!
@cheriero multumesc! 🙂
frumos
🙂
pisiceste vorbind
🙂
frumos pisiceste vorbind
1 martie excelent
🙂
si stapanei tale ii doresc un martie frumos, draga Sakurikã! 🙂 sa nu uiti sa-i transmiti!
ah, ce frumos semn ai ales! iei iei ! 🙂 am si eu unul da il tiu secret :)) pana ne vedem 🙂
Imi plac zalele ce le folosesti de 2 posturi incoace…au patina timpului!
🙂 si mie tot asa imi plac, Rodica! bineinteles ca e o patina falsa a timpului, dar ce sa-i faci…
frumos realizate. felicitari. o primavara frumoasa!
@tibi, multumesc, sper sa ai si tu o primavara placuta! si sa stii ca nu uit ca tu ai fost unul din primii mei „critici pozitivi” din romania, mai stii? in iarna lui 2008!!!!!!blogul portughez! 🙂 multumesc inca o data!
Tot despre scanduri doream si eu sa-ti spun mai demult… Martisoarele sunt oricum mai vechi… 🙂
@paul gabor, deci esti de acord cu mine! 🙂
interesant contrastul…lemn vechi si bilute noi,rosii…multe minunatii a mai simtit lemnul ala,e chiar de invidiat:))
hehe, lemnul ala nu a simtit chiar asa de multe minunatii, cel putin nu din partea mea, caci am inceput abia de curand sa pozez pe el! 🙂