mano solo

A disparut inca un artist care-mi placea pana la sange (si inca imi place). Unul din aceia pe care ii ascultam in fiecare zi, de mai multe ori daca se putea. Il stiam de la o prietena din facultate, care  adusese din Luxemburg, parca, un CD… M-au impresionat vocea lui dramatica, versurile originale si simtite, acordeonul… Chiar si desenele pe care el insusi pe-a facut, pentru coperta albumului La Marmaille nue: rupte din el, din suferinta de a vedea moartea cu ochii in fiecare zi, la fiecare colt de strada. Tristete pura, Paris, droguri, boala. Moarte. Dar, mai presus de toate (si ceea ce ramane pentru noi), Arta lui, tragandu-si adevarata seva din suferinta de toate tipurile.

Cati dintre noi s-ar apuca sa cante mai abitir si chiar sa scrie carti stiind ca nu mai are mult de trait, poate? Cati ar mai lupta, cati s-ar risipi pentu altii, pentru public, pentru muzica?

Iata cateva dintre preferatele mele. Sunt trista.

Anunțuri

Un gând despre „mano solo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s