poem despre familie

cand ne-asezam la masa, eram cinci:

tata, mama, surorile mele

si eu. apoi, sora mea cea mare

s-a casatorit. apoi, sora mea cea mica

s-a casatorit. dupa aceea, a murit tata. azi,

la ora mesei, suntem cinci,

mai putin sora mea cea mare care e

la casa ei, mai putin sora mea

mai mica, si ea la casa ei, mai putin tatal

meu, mai putin mama, vaduva. fiecare dintre

ei e un loc gol la masa asta la care

mananc singur. dar vor fi mereu aici.

la ora mesei, vom fi întotdeauna cinci.

cat timp unul din noi va fi in viata, vom fi

întotdeauna cinci.

Jose Luís Peixoto, A Criança em Ruinas.

10 thoughts on “poem despre familie

  1. Rodica spune:

    :((,of Doamne cum poate fi poezia asta!!!!
    :((

  2. Dragos Voicu spune:

    Offf….! In timp ce o citeam m-am gandit pentru cateva secunde daca nu cumva e a lui….Foarte touching!

  3. rontziki spune:

    Excepţional!!! Nici că se poate reda mai bine ce înseamnă familia…în timp ce citeam Nici o privire, mă tot gândeam că trebuie să scrie tare bine versuri, dar nu citisem versuri de el…nu m-am înşelat🙂

  4. Foarte frumos si simplu, asa cum ai zis.

    Fara legatura cu postarea in sine, imi place mult fundalul care ninge🙂. Iti induce (sau mie, cel putin) exact atmosfera de Craciun.

    Sarbatorile cu bine iti urez si iti mai doresc sa sa ajungi sa te bucuri de zapada cat mai curand posibil.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s