leaganul lui shakespeare

Am ramas datoare cu povestirea ultimei noastre aventuri turistice din Anglia, de miercuri. Un loc la care Natalie imi promite ca ma duce de cativa ani buni🙂 Stratford-upon-Avon. Un alt orasel fermecator, cu case foarte vechi, cu pub-uri respectabile in care arde focul in vatra, iar farfuriile cu mancare buna sunt umplute cat pentru trei persoane, cu muzee si magazine bine pregatite pentru turisti.

Principalele atractii ale locului sunt casa in care s-a nascut William Shakespeare, casa in care a trait una din fiicele sale, Susanna (Hall’s Croft), casa in care Dumnealui si-a trait ultimii ani din viata, casa care a fost foarte importanta pentru el (Nash’s House) si Anne Hathaway’s Cottage (sotia scriitorului sau, cum spune barbatul meu, „Shakespeare’s bird”🙂 )

Nu am avut timp decat pentru prima mentionata si pentru a treia, Nash’s… Cea mai interesanta mi s-a parut chiar cea in care micul Billy a vazut lumina zilei.

S. era fiul unui comerciant bogat (care producea manusi si care, printre altele, isi arata bogatia instaland in sala in care isi primea pertenerii de afaceri si in care se ocupa de finante un pat extrem de scump si de modern pentru vremea aceea, pat pe care nimeni nu il folosea pentru somn, ci care servea numai in scopuri de show-off🙂 ). Nu am facut poze deoarece era interzis inauntru.

Sunt fascinata de istoria mentalitatilor, insa nu am avut niciodata timp sa citesc toate volumele acelea ale lui Duby si Le Goff (o voi face candva). De data asta am aflat lucruri pe care trebuia sa le stiu de la scoala, insa niciodata nu e prea tarziu. Vreau sa vi le spun si voua, desi probabil stiati deja: ei bine, de ce erau paturile in secolele 16-17 asa de scurte? Nu, nu pentru ca oamenii erau mai marunti, cum am crezut eu, ci pentru ca nu dormeau in pozitie orizontala, si asezati si sprijiniti de perne. Din doua motive: in primul rand, inhalau fum intr-o veselie si nu stateau prea bine cu aparatul respirator, iar pozitia asezat le convenea mai bine, si in al doilea rand: daca se intindeau cu ochii inchisi prea pareau morti, iar diavolul ar fi profitat de ocazie ca sa-i ia mai abitir.😉 Asadar, din precautie, dormeau sprijiniti de perne.

Alt lucru interesant, care m-a frapat, pentru ca imi da raspunsul unei intrebari pe care mai demult i-am pus-o propriei mele bunici: de ce  in trecut se obisnuia ca bebelusii baieti sa fie imbracati in haine feminine???? daca va amintiti de pozele acelea cu baieti la 2 ani imbracati cu dantele de fetite si bonetele :)). Ei bine, am aflat raspunsul: din supersitie. Pentru ca de obicei mureau mai multi baieti la varsta frageda (de, mai fragili…), s-a tras concluzia ca diavolul lua in special baietii. De aceea, in timpul noptii (care e perioada in care diavolul isi face treaba mai cu spor), toti copiii erau imbracati in rochite de noapte si bonete de fetite, deghizati just in case ca vine Diavolul sa ii ia. Astfel, acesta din urma era inselat😉 si pleca cu coada intre picioare.

Asa. N-ati aflat mare lucru despre Shakespeare, insa mi s-a parut mai interesant sa va spun ce am aflat eu despre timpul lui. Am mai aflat si ca erau mari mancatori de carne (asta stiam), ce nu stiam era insa ca cei mai putin bogati (care mancau carne dar si legume), ca sa para mai ortomani🙂, isi manjeau dintii cu negru, deoarece bogatii aveau dintii toti stricati (evident, cine isi permitea, manca numai carne si dulciuri). Haha, cat de mult ne-am schimbat! Si cat de interesanta e istoria mentalitatilor!!!!

Despre Shakespeare… numai de bine : ) S-a insurat, a facut trei copii si a plecat la Londra sa faca cariera (si bine a facut). Restul il stiti…

Despre cea de-a doua casa pe care am vizitat-o nu am retinut mare lucru, din simplul motiv ca omul care facea pe ghidul ne-a povestit o istorie atat de intortocheata, cu afaceri, amanti, divorturi, biserica, avocati, contracte, frati si surori, case, multe case, terenuri, tradari… ca sincer eu una am ramas cu capul calendar si am plecat sa ma uit la niste vase de lut frumoase.🙂

As you like it😉

12 thoughts on “leaganul lui shakespeare

  1. tetris spune:

    F interesant postul, frumoase pozele, sa mai pleci in Anglia, mai acoperi si din lacunele altora (nu dau nume🙂 )

  2. Rodica spune:

    Hmmmm,miroase a istorie,si tare-mi place ce vad si aud….

  3. mimi spune:

    arata minunat oraselul, iar povestirile tare sunt tare amuzante🙂

  4. Adriana spune:

    Parca ar fi un orasel din povesti… Prin pozele si cuvintele tale, am vizitat si eu un pic Stradford-upon-Avon!!! Sunt fascinata! E musai sa ajung si eu pe acolo odata si odata, doar am studiat atata amar de vreme si limba, si istoria si cultura Angliei si, mai ales, pe Shakespeare…
    Pana cand oi ajunge eu pe acolo, iti multumesc pentru acest superb jurnal de calatorie…
    Intr-adevar, foarte interesanta istoria mentalitatilor… Cred ca, daca ar avea ocazia vreunul din timpul lui Shakespeare sa vada lumea de azi, ne-ar considera pe toti bolnavi, amarati…🙂

  5. coreamor spune:

    @tetris, sa ne batem in lacune, sau in sabii?🙂
    @rodica, imi pare tare bine… si e mare pacat ca anul trecut, cand am fost in Irlanda si am stat si mai mult, nu aveam blogul😦 as fi fost astfel cumva „obligata” sa-mi notez impresiile si nu le-as fi pierdut….mare pacat. am ramas cu poze, insa multe povesti mi-au iesit din cap.
    @mimi, te miri cumva? :)@adriana… ce sa mai zic. de ce nu te-ai duce sa vizitezi Anglia intr-o buna zi? totul e sa speri.
    hihi, dar sa dam noi nas in nas cu o „frumoasa” domnita din evul mediu, atat de cantata de trubaduri si pentru care cavalerii se duceau la capatul lumii? un zambet de-al domnitei ne-ar da gata…. sa nu va mai explic prin ce.
    dar de paduchii din maiestuoasele peruci din Renastere stiati? de betisoarele de aur cu care se scarpinau pe sub peruca?🙂 si le mirosul pestilent pe care probabil il tarau dupa ele doamnele acelea distinse?🙂 hihi

  6. coreamor spune:

    @tetris, sa ne batem in lacune, sau in sabii?🙂
    @rodica, imi pare tare bine… si e mare pacat ca anul trecut, cand am fost in Irlanda si am stat si mai mult, nu aveam blogul😦 as fi fost astfel cumva „obligata” sa-mi notez impresiile si nu le-as fi pierdut….mare pacat. am ramas cu poze, insa multe povesti mi-au iesit din cap.
    @mimi, te miri cumva?🙂
    @adriana… ce sa mai zic. de ce nu te-ai duce sa vizitezi Anglia intr-o buna zi? totul e sa speri.
    hihi, dar sa dam noi nas in nas cu o „frumoasa” domnita din evul mediu, atat de cantata de trubaduri si pentru care cavalerii se duceau la capatul lumii? un zambet de-al domnitei ne-ar da gata…. sa nu va mai explic prin ce.
    dar de paduchii din maiestuoasele peruci de-alde Louis XIV stiati? de betisoarele de aur cu care se scarpinau pe sub peruca?🙂 si le mirosul pestilent pe care probabil il tarau dupa ele doamnele acelea distinse?🙂 hihi

  7. Adriana spune:

    Hihihi! Da, stiam de paduchii de sub peruca… beah!!! Probabil se mai umpleau si cu esente peste mirosul lor natural… iti imaginezi ce „mix”? Mda…

  8. Belle de Jour spune:

    Super
    multu pe poze si poveste
    mai…asteptam si altele🙂
    fericit-o!😉

  9. Adriana spune:

    Yessssss!🙂

  10. rontziki spune:

    Foarte faine imaginile şi la fel de faine poveştile! Mulţam că m-ai lămurit ce era cu paturile, de ce erau aşa mici, că şi eu am avut problema asta…inclusiv la Luvru, eram foarte nedumerită şi mă gândeam: Doamne, ce diferenţă, erau mult mai mici oamenii pe vremea aia :))

    • coreamor spune:

      @rontziki, multumesc.
      dar chiar erau mai mici🙂 dar totusi nu piticoti… imi aduc aminte de scari inguste si clautrofobice am vazut in numeroase locuri (in Portugalia, dar si Irlanda, la unele castele). eu trebuia sa ma tarasc aproape, urcam cu capul in podea, injurand piticitatea stramosilor!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s