deochi?

Mi-e inima grea si nervii imi sunt franjuri, dar incerc o blogo-terapie…

In dupa-amiaza asta am muncit timp de cateva ore bune, cu migala si zel, ca sa editez si sa organizez cateva zeci de poze care urmau sa va prezinte stockul care soseste in Bucuresti si care e destul de cuprinzator. Cum spuneam, am muncit cu zel, si azi pentru prima oara in ultimele sapamani am avut rabdare sa organizez totul asa cum trebuie. Operatiunea de azi urma sa-mi usureze viata in urmatoarele saptamani. Dar n-a fost sa fie…

Dupa ce am terminat de lucru s-a intamplat Drama: mi s-a stricat cardul pe care salvasem toate pozele, tot ce facusem, toata informatia, toata munculita mea (nu numai de azi, ci si din alte zile). Inutil sa va spun ca nu mai am rabdare sa o iau de la capat. Nici acum, nici maine. Nu asa cum ar trebui.

Dar asta e. „Toate trece”. Ar trebui sa folosesc mai mult rosu, ca sa tin departe deochiul 😉

Iar daca ati crezut ca m-am dat cu martisoarele si am uitat de pietrele mele (si ale unora dintre voi), va inselati. Nu numai ca nu am uitat, dar mai am sa va arat cateva, din ultimele lucrate.

Cu mult rosu, sa nu ne fie de deochi, cum spuneam…