ninge sfant?
Ninge fara mila, cu vinovatie
Ca o inculpare, ca un martor mut.
Ninge ca o nunta, ninge si sfasie,
Se faramiteaza ultimul salut.
Vai de noi femeie, ninge-a despartire,
Vom pleca departe unde-avem de mers.
Ninge sa desparta gheata si iubire,
Oarbe felinare trec spre Univers.
Ninge sfant si pagan,
Numai ochii ne raman,
Despartirea s-o mai vada.
Ca in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
Ninge peste ingeri, ninge peste vai.
Ninge peste clopot, ninge peste ape,
Ninge incredibil peste ochii tai.
Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,
Ninge fantomatic si bacovian.
Ninge ca sunt rece, ninge ca esti dusa,
Ninge ca la moartea ultimului an.
Ninge sfant si pagan,
Numai ochii ne raman,
Despartirea s-o mai vada.
Ca in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.
ciucalata
… cu crema de lapte, cu portocale, cu alune, cu stafide, cu migdale, cu nuca de cocos, cu lichior, cu crema de cafea, cu visine, cu caramel, cu rom, neagra, alba…
Ma scuzati ca va tulbur simturile 
Mananc ciocolata cu portocale (are bucatele de portocala parfumata si uscata inauntru) si va arat inca o bratara de lemn… (…cu crema de lapte si vanilie)
Luati de serviti!
somnoroase ramurele
Dupa bratara “Radacini”, va prezint bratara din seria “Somnoroase ramurele” . Din lemn.
V-am aratat deci ramurelele, raman de alta data pasarelele… lele…
Informatie tehnica: bratara are 7 cm diametru (da, e maricica) si e usurica si sprintara
V-am mai zis de reduceri? Cred ca da. Vai, am uitat sa va spun ca nu am modificat preturile de la piesele cu reducere, le-am lasat pe cele originale, deci daca va doriti ceva, luati mintenas o hartie si un creion sau un calculator si calculati pretul cu reducere. Sau intrebati-ma pe mineeee 
radacini
In ultima vreme am un motiv decorativ preferat: cel de pe bratara din poza. Imi iese din mana fara sa vreau cand ma apuc de ceva, deci trebuie sa-l epuizez cat ma curand si cat mai frumos.
Simt ca se va dezvolta si se va transforma in altceva, stiu exact in ce, dar deocamdata e… o simpla radacina! Albastra. Turcoaz, zic unii.
Bratara din imagine e de lemn si are diametrul de 6,5 cm. Asa, ca sa stiti…
In ce anume credeti ca se va transforma radacina, in curand? (va dau timp de gandire, poate ghiciti). Incepe cu M!
Good luck!
charity luncheon
Ei bine, a sosit vremea sa ma “integrez” (??) si eu grupului de doamne respectabile care se reunesc, lunar, pentru a discuta, manca si strange bani pentru orfelinate. Raluca e membra a acestui grup, e cea mai tanara membra, daca nu ma insel, si unica romanca, bineinteles… Azi m-a dus si pe mine acolo, iar eu am luat-o pe Jenny, simpatica mea amica englezoiaca. Ladies’ day.
Pe langa pranz in sine, tombola, discursul despre intinerire (asta a fost punctul culminant, alaturi de coada imensa la desert, la care am renuntat sa particip, ratand astfel mousse de ciocolata si dom rodrigo, dulcele tipic din Algarve, cica), s-au si inchiriat masute pe care se puteau vinde chestii. Evident, m-am evidentiat cu bijuurile mele, azi fiind prima oara cand le arat in public in felul acesta (gen “targ”). Fetele m-au ajutat cu mult spor, iar rezultatul a fost un succes. Inelele au atras mai putin (doamnele englezoaice au considerat ca toate erau mari sau ca dumnealor aveau degete groase ), insa colierele de lemn au placut. Chiar si cerceii.
In plus, sotul Ralucai mi-a scris (cu mana lui) niste etichete minunate, pe care le-am atarnat de piese. Multumesc, A. !
Pe scurt, ne-am distrat si am “produs” intr-o singura zi.
Dupa pranz, ne-am deplasat in gradina fermecata la inca o cafea, la palavrageala si la jucat cu cateii simpatici de la R. de acasa.
Asta pana ne-a gonit frigul pe la casele noastre…
Mai vreau!!!! Mai mergem si in decembrie!
frig
Desi mi-as dori sa fie frig afara si sa zburde fulgii de zapada la fereastra, iata, nu e decat mohorat si sunt 22º C. Sta sa ploua, cred. Sau pare doar.
Sa va racesc putin cu colierul meu de lemn… Imbracati-va bine inainte sa va uitati:
Azi ma intalnesc cu R., e “ziua noastra” adica ziua in care vom putea petrece impreuna mai mult de o ora-doua. Sper sa nu ne ploua… Cu putin noroc, am sa-i cunosc atelierul, un atelier adevarat, in care picteaza la sevalet si vrajeste culorile.
Mai tarziu va povestesc si va arat. 
dor de turcoaz
V-am spus ca fac coliere de lemn, nu v-am spus?
Aseara am vorbit cu HoneyBunny, care mi-a adus aminte de turcoaz, si mi-am dat seama de demult nu mai facusem ceva in culoarea asta care mi-e tare draga. Asadar, m-am pus pe facut ghemulete turcoaz, impletite cu bile maron, de lemn vopsit cu manuta mea.
Zilele astea, in afara de facut ghemulete, in afara de constatat cu amaraciune ca a venit frigul, noaptea, m-am si socializat destul de mult, iar in curand am sa va arat si “rezultatele”, mai exact persoanele care au aparut mai nou in viata mea ca sa o faca mai senina.
In curand…
dimineata vesela
Va invit sa va inveseliti privind culorile acestea. Daca vremea e mohorata, culorile acestea va vor aminti de vara. Daca erati tristi, poate aveti sanse de inveselire, daca erati deja veseli, cine stie, se poate produce contrariul… Chiar sunt curioasa!
Bilute de lemn vopsit si bilute de plastic, zglobii.
Have a nice day!
punct si de la capat
A trecut si nebunia cu cartea (sau poate abia acum incepe, dar nu pentru mine), incep sa ma detasez si sa revin la locul meu, la lucrul meu de zi cu zi, la inele si pandantive, la mine insami. Cred ca am ars pana la capat povestea asta cu Nici o privire, poveste care dureaza de patru ani, caci m-am apucat de tradus cartea din proprie initiativa si fara sa stiu daca avea sa foloseasca sau nu cuiva, intr-o buna zi. Pur si simplu din placere. E vremea sa-i dau drumul insa. Si asta fac.
Asadar, iata ce am facut aseara, in timp ce ma gandeam la cele de mai sus. Cum demult nu am mai facut inele, caci noua mea (mica) obsesie o constituie colierele de lemn, iata inelul de… lemn, cu sarma si baza care nu provoaca alergii.
Colierul urmeaza aceeasi idee: imbinarea calda de culori, reflectarea moale a luminii, linistirea…
Punct si de la capat, deci.
de inima albastra si neagra
Cum sunt intr-o dispozitie buna, nu am sa privesc latura albastra a inimii (stiti expresia “de inima albastra”) si nici nu am sa ma leg de partea neagra, nu am sa o comentez. Pur si simplu am sa va arat un colier, fara nici o simbolistica, simplu: colierul cu bile de lemn, inima de lemn si nuante sprintare de albastru.
Ce vedeti pe inima nu e o tumora albastra, ci un nasture pe care l-am primit de la o prietena si, fiind “fiu unic la parinti”, si-a gasit cu greu utilitatea. Dar si-a gasit-o.
Ati vazut deja mai sus cum imi sta mie cu colierul, acum va arat cum ii sta pomului…
…ii sta intr-o parte!!
Enjoy!
