leapsa cu nasul pe sus
Asta mi-a propus Claudiu, aproape obligându-ma 
. Intrebarea incuietoare era urmatoarea:
Vi s-a intimplat sa recititi/revedeti/reascultati o postare de anul asta si sa ziceti: “Hai sa-mi bag picioarele! Ce bun(a) sint!”
Si mai zice sa dau exemplu de diamante de rubine din arhiva blogului. Ei, leapsa lui Claudiu ne pune intr-o situatie delicata: de obicei, genul de intrebare de mai sus se pune in adancul creierasului nostru, de obicei, adica asa functioneaza cu mine. Daca am vreodata impresia ca am facut ceva bine sau frumos, rar dau glas impresiei, caci mi se pare ca e de prost gust sa ma laud singura. Sa smulg subtil laudele din gura altora da, mai merge, , asta pot sa fac, dar sa ma laud asa… in gura mare, nu stiu zau…
Deci cum sa raspund la leapsa si sa-mi fie si usor? Nu stiu. Sa zicem ca, dintre toate posturile de anul asta, pe unele le-as reciti, iar la altele as adormi instant. Sa merg dupa criteriul asta. Desi risc sa cititi ceea ce consider eu “bun” si sa clatinati dezamagiti din cap: “asta e bun??? saraca…”
Sa nu ma lungesc prea mult ca ma apuca anul nou: castigatoarele la puncte (negre) sunt: Metafore (aici m-am amuzat teribil, caci nu faceam metafore, ci chiar vorbeam serios; faceam un tratament cu iod radioactiv care ii punea in pericol pe cei din jurul meu, de fapt am stat izolata vreo 3 zile) Pantofii albastri (de postul asta v-ati saturat deja) LUnar (hm, nu stiu ce mi-a venit) Picturi rupestre (merge…) si, cu toata modestia va spun, sunt mult mai multe
Stiu ca n-o sa va apucati sa reciti posturile acelea dar ce sa fac, leapsa m-a silit… Pasez leapsa doritorilor sa se laude 
de prin farfurie
Am ramas datoare cu o leapsa simpatica, pe care am primit-o de la Belle de Jour si, ulterior, de la Inelul lui Gyges: trebuie sa va spun si voua
1.Care e madlena din farfuria mea?
2.Care e cosmarul din farfuria mea?
Initial, “cosmarul” era “baubau”, cuvant care m-a cam confuzionat. Cosmar insa inteleg (scuze, Belle de Jour, tu m-ai pus sa evoc baubaul, insa am sa-i zic cosmar).
1. Pe post de “Madlena” a lui Proust sunt mai multe papici care imi evoca istorii din trecut, copilaria, perioade fericite… Nu sunt in stare sa vorbesc mult si frumos despre mancare, asa cum am facut-o doamnele care mi-au pasat aceasta leapsa, insa pot face un efort sa-mi amintesc pe scurt care sunt “madlenele” mele. Ei bine, probabil ca salata boeuf (nu am mai mancat niciodata asa de buna ca pe vremea cand eram copii, iar sarbatorile de iarna erau sarbatori, mult asteptate, cand familia era intreaga si eram fericiti fara sa ne dam seama). Ar mai fi poate cozonacul cu nuca si cacao, muraturile bune (sunt o viciata in otet, nu trece o zi in care sa nu manac ori muraturi la masa, ori salata bine stropita cu otet), zacusca de casa, iahnia, salata de vinete, zeama de varza…
Nu vorbesc aici despre felurile mele de mancare preferate, ci despre cele care imi evoca vremuri bune numai cand le miros sau le gust. Sa fie foarte clar! Daca as enumera papicile preferate, nu mi-ar ajunge tot blogul…
2. Cosmarul, deci… Mda, categorie foarte ferm delimitata: urasc leusteanul, coriandrul (cosmar de pe aici, iarba la care reactionez de la distanta), MacDonalds, al carui miros ma face sa-mi doresc sa vomit, KFC (am gustat o data si mi-a parut rau dupa aceea), chimenul (bleah!!!), dulciurile prea… dulci (sunt pe aici niste dulciuri tipice, cu crema de oua, care ma termina numai daca ma uit la ele), carnea cu grasime, carnurile cu miros greu (gen oaie), orezul de gaina cu sangele de la gaina (fel tipic din nordul Portugaliei uhhh)!!!!, calamarii cu mirosul lor cu tot. Mai urasc si sa decojesc crustacee, atunci cand imi vin in farfurie cu antene, picioruse, coji, ochisori… Nu as manca testicule, creier, sa nu mai vorbim de chestii exotice de la TV (de gen gandaci, serpi): pe astea nu le-am vazut live niciodata, gatite adica, si sper sa nici nu le vad. Cam atat, daca imi aduc bine aminte. Vedeti, nu sunt pretentioasa
Acum stiti ce sa NU gatiti cand ma veti invita pe la voi!
PS: a se scuza lipsa de legatura dintre poze si continutul textului, pur si simplu nu am poze nici cu iahnie, nici cu salata de vinete, nici cu… (Lia are )
leapsa “cor”
Am primit de la Bucurestiul de vis o leapsa, pe care o voi onora, mai ales ca e vorba de culoarea mea preferata, rosu.
Iata cum suna leapsa:
Pasul 1. Se aleg obiectele din casă de culoarea indicata şi se face o listă a lor.
Pasul 2. Este scris un text nu prea stufos legat de unul dintre obiectele respective – textul poate să fie si-n versuri pentru cine are inspiratie. Acest text se postează pe blogul personal împreună cu o fotografie a unui obiect colorat din lista de la pasul 1.
Pasul 3. Leapşa fiind colorată cea/cel care dă leapşa mai departe poate schimba sau nu culoarea în cauză. Singura limitare este să menţină condiţiile de la punctele 1 şi 2 .Mai adăug că leapşa este data mai departe cu o singură culoare.
Pasul 4. Se dă “leapşa” mai departe.
Asa. Nu am sa fac o lista cu toate obiectele rosii din casa, pentru ca nu vreau sa-mi petrec restul noptii in fata calculatorului, insa aici, in camera asta, am chiar in fata ochilor elefantelul de mai sus, imi vegheaza vesnic calculatorul si isi schimba dispozitia in functie de dispozitia mea. Cand eu sunt bine dispusa, arata ca mai sus, cand eu sunt trista, el arata cam asa:
Cam asa arat si eu cand sunt descurajata… dar vorbeam de obiecte rosii. In camera mai am o borseta cu farduri si prostii rosie, un capsator, doua dictionare portugheza-franceza, un pix, bluza cu care sunt imbracata si un rucsac rosior…
Elefantelul imi e foarte drag si stie sa se dea in elastic, daca il tragi de picioarele de tintar sare in sus si in jos, fluturandu-si urechile respectabile. Nu sunt neaparat genul care sa aibe mutunachi in casa, imi plac ,dar incerc sa le dau copiilor ca sa ma desprind de ei (de mutunachi). Pe acesta insa EU l-am cumparat, m-am inamorat de fata lui cu ochisori isteti si de urechile mobile… Sa nu prind vreun copil ca pune mana pe el ca……..
Asa. Acum pasul nr 4: leapsa se transmite cui isi doreste, iar culoarea e CARAMIZIU. Ha!
doua poze si putin rock
Am primit de la Vaca Verde o leapsa si, pentru ca de obicei nu respect lepsele, azi vreau sa-mi fac datoria de bloggeritza si sa fac cuminte ce mi se cere.
E vorba de postarea unei poze de suflet si a uneia haioase. Din pacate, asa, la o prima cautare prin casa, nu gasesc albumul cu pozele mele mai vechi si nici timp sa caut in strafunduri nu prea am. Asadar, cine stie, poate intr-una din zilele astea (cand voi gasi albumul in timp ce voi cauta altceva) am sa revin la aceeasi idee… As fi vrut sa pun o poza cu casa mea parinteasca, in care a ramas numai mama, singura… Respectand aceeasi idee, ca mi-e dor de acasa si ca sufletul meu acolo e, iata o poza din orasul meu natal, Giurgiu. Restul intelegeti voi..
Tot pentru ca mi-e dor de acasa, iata si o melodie pe care am redescoperit-o aseara, din fericire, pe youtube. De fapt imi placea la nebunie tot albumul!! Hm, vremuri apuse.
Dedic muzica fratelui meu si cumnatei mele, pe care ii iubesc tare si care maine isi sarbatoresc aniversarea casatoriei. Le urez multi ani si fericiti impreuna!!!
A doua poza, care se cere haioasa, il reprezinta pe Omul invizibil.
Pasez leapsa domnitelor Sonho de Lisboa, Cronica Pasarii Arc si Marionette, dar si domnului Povestiri cu final neasteptat.
Daca le surade, bineinteles…
leapsa cu poveste
Am primit de la Belle de Jour o leapsa: trebuie sa pun o poveste pe blog. Zis si facut. Mai intai m-am gandit la Balanel si Miaunel ca sa radem, dar desenele acelea sunt atat de tembele, incat am renuntat.
Tot ca sa radem, revin cu acest filmulet (l-am mai pus o data parca, de Craciun, e gluma mea preferata de Craciun) cu cei 3 purcelusi si lupul cel rau, care are si morala, ca orice poveste: nu te lua dupa aparente, probabil asta e morala…
Deci: a fost o data ca niciodata o casa in care traiau trei purcelusi… intr-o zi…
Pasez leapsa cui vrea sa o primeasca.
leapsa lepsuitoare
Am primit de la Bucurestiul de vis o leapsa care pare usurica deci rapid de facut. Sunt inca datoare cu una pasata de Feeria, aceea insa e asa de lunga si de serioasa, incat nu stiu, zau, daca voi apuca sa o duc la capat in secolul asta. 
Deci trebuie sa raspund la intrebari. Parca suntem la scoala si circula Oracolul printre banci. Tocmai de asta ma amuz. Va fi probabil ultima sau una din ultimele pe care le primesc. Deci repede-repede sa lepsuiesc:
Daca eram o luna, as fi fost: Septembrie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: Sambata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost: Seara
Daca eram un animal marin, as fi fost: hm, nimeni nu vrea sa fie Balena? nici eu. eu vreau calut de mare haha
Daca eram o directie, as fi fost: inainte si la dreapta
Daca eram o virtute, as fi fost: Adevarul
Daca eram o planeta, as fi fost: Terra
Daca eram un lichid, as fi fost: Vin rosu
Daca eram o piatra, as fi fost: Ametist
Daca eram o pasare, as fi fost: Pescarus
Daca eram o planta, as fi fost: Brad
Daca eram un instrument muzical, as fi fost: Violoncel (cred ca sunt, de fapt )
Daca eram o emotie, as fi fost: Emotie de toamna
Daca eram un sunet, as fi fost: Sunet de violoncel, cum spuneam mai sus
Dacă eram un element, aş fi fost: Foc
Dacă eram un cântec, aş fi fost: Since I’ve been loving you (Led Zep)
Dupa exemplul lui Bucurestiul de vis, am sa pun aici melodia care eram eu daca eram melodie
Dacă eram un film, aş fi fost: Amelie
Dacă eram un serial, aş fi fost: Sherlock Holmes
Dacă eram o carte, aş fi fost: Fleurs du mal
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: Superman (stiu ca e barbat dar…)
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: Salata de vinete haha
Dacă eram un gust, aş fi fost: Dulce-amarui (ca ciocolata neagra)
Dacă eram o aromă, aş fi fost: Opium (betisoarele parfumate cu numele asta)
Dacă eram o culoare, aş fi fost: Rosu, fara indoiala
Dacă eram un material, aş fi fost: In
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: Ramayana
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: Ochii
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: Zâmbet
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Franceza
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: Pantera roz
Dacă eram o formă, aş fi fost: Spirala
Dacă eram un număr, aş fi fost: 5
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Jaguar
Dacă eram o haină, aş fi fost: redingota de catifea sau manta militara (aici v-am incuiat)
Asta a fost. Nu cred ca a citit cineva raspunsurile mele, dar sa zicem… Pasez leapsa mai departe cui o vrea… Cine vrea Oracolul??
leapsa simpatica
Am primit de la FYT (Fuck You, Tovarasi) o leapsa tare simpatica, ce consta in a asocia pozele de mai jos cu melodii la alegere. Mi se pare foarte interesant, deoarece functionam toti diferit, iar fiecare imagine trezeste in noi ecouri diferite. Sa le vedeti pe ale mele!
Dau leapsa mai departe cui o vrea
