ne-poveste si inel
Desi tentatia e mare si subiectul este hilar, azi NU am sa scriu aici despre conationalul nostru care traieste aici, in Algarve, si care, dorind sa intre prin efractie intr-un supermarket din zona, s-a strecurat printr-o gaura din zid si a ramas asa, blocat in gaura, cu fundul afara si cu pantalonii in vine. Nu as scrie despre asa ceva, deoarece nu e un subiect care sa intereseze blogul meu 
. Si nici linkul acesta nu vi l-as arata, ca nu ne intereseaza . Vroiam doar sa va spun ca, de cand am auzit stirea, rad de ma prapadesc. Ba chiar mi-a trecut prin cap atunci cand am vazut la tv: nu poate fi roman, romanii sunt mai inteligenti. Mare mi-a fost insa stupoarea cand am auzit ca rusinoasa aventura avea semnatura romaneasca. Ce dezamagire!
Deci, cum NU v-am povestit nimic despre cele de mai sus, ma gandeam sa va arat un inel, adica ceva ce demult n-ati mai vazut pe blogul meu.
Inelul e facut dupa gustul lui A., care e fana a inelelor cu fundita si a combinatiilor calde de culori. Sper sa il poarte cu placere si sa o ajute sa treaca peste zilele cu multi nori…
nuaminspiratiepentruniciuntitlu
Am ezitat ceva timp pana sa va arat pandantivul de mai jos: in primul rand, pentru ca nu e complet terminat (ii mai trebuie retusuri), in al doilea rand pentru ca se vede in poza ceva ce nu ar trebui sa se vada si in al treilea rand… am uitat care era al treilea rand
Poate va mai amintiti inelul care face pereche cu acest pandantiv, daca nu il cunoasteti, poftiti, vi-l prezint:
Biluta inelului imi aminteste de un reflector dintr-un club, si wow! se deschide sapamana viitoare in Albufeira un club romanesc care culmea! nu va da manele, ci muzica actuala, unde se vor proiecta (posibil) filme romanesti, va fi rost si de papica de acasa (mmmmm!) plus alte rasfaturi. Abia astept! Sunt tare curioasa…
Vedeti, daca nu merg eu la Romania, vine Romania la mine 
perfect, nu-i asa? 
blue arabesque
M-a amuzat foarte tare conceptul de “Guguloi”, folosit de Lia ca sa descrie, foarte “delicat”, un inel foarte asemanator cu cel din poza de mai jos.
De data asta nu mai are sarma, este numai forma rotunda si culoare, plus intortocheri dansand din solduri ca o araboaica, pe suprafata albastra.
Caci iata cum se dansa pe suprafata verde:
Lia, ce zici de noul “guguloi”? Face fata?
aseara ti-am luat bratara…
Stiu ca acest cantec nu exista, dar ar putea exista. Sa ne prefacem ca exista.
Va prezint cea de-a patra piesa de purtat cu drag la incheietura mainii. E simpla si de efect si isi gaseste cu usurinta alte piese cu care sa formeze un set armonios.
Se numeste “Green bracelet” numai din cauza fundei si a replicii pe care i-o da bila verde.
E usurica si usor de purtat. Daca aveti pe cineva in jur, care sa va lege funda
Aseara ti-am luat bratara, lalalalaa…lala
bratara “greek”
Facuta special ca sa-i tina de urat pandantivului Greek (trecut prin aventuri de neuitat gratie Postei Romane, insa ajuns, cu un efort suprem, in mainile care il doreau, la destinatar), bratara aceasta se va duce la o nunta, e invitata de catre Sonho_de_Lisboa. Sper sa se distreze, amadoua
In curand va aparea si inelul potrivit (inca ne mai gandim daca sa fie patrat, rotund, dreptunghiular, alungit, turtit sau in douasprezece colturi )
Apropo, ati observat ca am facut o pagina speciala pentru bratari? Deocamdata e cam goala, insa in curand va creste ca din apa
In premiera pe blogul meu, o melodie greceasca minunata, care imi rupe inima de cate ori o ascult. O aveam in urma cu cativa ani pe o caseta cu Bregovic, nu stiu de ce; o stiu demult si e absolut MINUNATA. Ma folosesc de pretexul acesta perfect ca sa o impartasesc cu voi.
(dedicatie pentru Cris, care iubeste Grecia si pentru voi toti)
roz si rodie
Din cand in cand, o intoarcere la “dulcele stil clasic”, un pic rustic, un pic naiv, prinde bine. Prinde bine si ca variatie, dupa atata verde. Imi era dor de mousse roz de capsuni si de culori cu iz de rodie…
Combinatie girlie, de incalzit suflete inca reci dupa iarna care a trecut…
Rodie coapta, dulce-acrisoara…
lut
De curand am avut, in timp ce lucram, ideea ca e firesc sa arat ce e pe dinauntrul lucrurilor pe care le fac. Nu se poate sa faci asta tot timpul, ba chiar e dezamagitor uneori sa vezi “desuurile” unei chestii care iti place, asa cum e dezamagitor, de exemplu, sa-ti vezi cantaretul preferat beat, zacand sub masa, sau actrita adorata certandu-se ca o ţaţa in public (pastrand proportiile situatiilor, evident).
Am avut insa curajul sa ridic valul de pe unul din inele, ca sa se vada din ce e facut. Asa a aparut inelul asa-zis “neterminat”, vopsit numai pe jumatate, cu cealalata jumatate la vedere (nu l-am lasat chiar “gol”, e lacuit ca sa il protejez de umezeala). Imi place culoarea de lut rosu, e rustica si frumoasa. Chiar pare lut adevarat, acela care se arde in cuptor.
De mult timp admir obiectele de ceramica, lutul in sine, insa nu am avut niciodata ocazia sa lucrez cu el. Niciodata nu e insa prea tarziu. Cine stie, intr-o buna zi am sa va arat oale si ulcele facute cu mana mea . Mi-ar placea…
Pana una-alta, ma multumesc cu pasta aceasta pe care gresit o numim “ceramica” sau “lut”. Sa mi se ierte greseala, caci alte expresii mai potrivite nu cunosc pentru acest material.
bucuresti, departe esti!
Azi as fi vrut sa va dau o veste buna, sa va spun ca in sfarsit pachetul cu bijuterii a ajuns in Bucuresti, la dispozitia voastra, ca strazile capitalei sunt impanzite de femei purtand eroic si la vedere inele colorate cu fundite si cu sarme , ca insasi Angelina Jolie si-a comandat o duzina, insa… adevarul e ca nimic din toate astea nu s-a petrecut. Nimic nou sub norii care ne apasa azi aici, in “insoritul” Algarve.
Inca nu v-am spus ce medalioane am facut special pentru inelele care sunt la magazinul Interesart din Bucuresti. Daca nu vi le-am aratat inca, vi le arat acum.
Pandantivul acesta e pentru a-i tine de urat inelului Turcoaz (daca il mai tineti minte), facut la cererea lui HoneyBunny.
Iar din ciresele de mai sus nu stiu ce va face Valentina de la Interesart: ori dulceata, ori compot, ori tarta, ori si le va pune la urechi, ori le va vinde ca atare.
Dar daca aflu va spun…
california dreamin’
De cateva zile sunt incantata, pe langa prezenta puternica a oceanului pe care il aud din dormitor (sunt inca in casa Gratielei), de o melodie foarte veche si foarte frumoasa, armonioasa. Poate are legatura cu faptul ca aseara am vazut filmul cu acelasi nume (California Dreamin’) si mi-a placut foarte mult, poate e nostalgia soarelui care se incapataneaza sa apara numai sporadic zilele astea. In plus, se anunta alte si alte zile de ploaie pe-aici.
Ca de obicei, voi extrage cu forta cantecul acesta din capul meu si il voi transfera pe blog sper sa functioneze “exorcizarea”, asa cum a functionat de nenumarate ori.
Inel cu mult soare ca in California si The mamas and the papas:
bloody ring
Pentru fanele serialelor cu medici si spitale (printre care ma numar si eu), pentru doamnele si domnisoarele doctor sau asistente medicale care nu dau ochii peste cap la vederea sangelui, pentru castigatoarele concursului “Sanitarii priceputi” , pentru tehnicienele de laborator care manuiesc sange in fiecare zi si pentru vampirite, care adora papica lor zilnica
Vene si vinisoare strabatute de lichidul pretios, retea complicata care ne acopera si ne tine in viata, sistem de mici canale prin care circula viata.
