cimitirul de piane
V-am avertizat deja ca rup legatura cu cartea Nici o privire. Am facut-o deja si abia astept sa plonjez intr-un nou univers: Cimitirul de piane, un roman mai complex, polifonic, complet.
Desi zilele astea nu-mi merg toate ca pe roate, ma agat si eu de vestile bune ca de baloane de oxigen.
Peixoto mi-a scris ca s-a simtit nemaipomenit la Bucuresti, a fost un succes pe toate planurile si e foarte incantat. La succesul acesta ati participat si voi, cei care cititi aceste randuri si v-ati dus sa il vedeti, sa ii puneti intrebari sau sa cumparati/cititi cartea.
Azi pleaca in Brazilia 
Stau si ma intreb, oare cand mai scrie? In avion? Chiar, am sa-l intreb cu proxima ocazie.
Acum – la treaba!
cartea si eu
Gata. Am si eu, in sfarsit, rezultatul muncii mele, am primit azi carticelele de la Polirom si m-am bucurat ca un copil in dimineata de Craciun.
Ar fi trebuit sa fiu in Bucuresti la lansare, asa ar fi fost frumos si interesant, insa din motive de sanatate am stat pe aici… sa ma tratez. Asta e, nu se poate avea totul. Azi-noapte am visat tot felul de bazaconii despre festivalul de literatura, era furtuna, cadea tavanul, Peixoto vorbea si nimeni nu-l lua in seama, un scenariu care pana la urma a devenit catastrofic, cu apa invadand Clubul Taranului Roman (pe care nu l-am vazut pe viu in viata mea) si cu publicul alergand in toate partile. De dimineata am alergat la internet sa vad daca exista cineva care sa povesteasca despre cum a decurs prima seara, insa nu am gasit decat 2 (doua) persoane care au scris ca a fost OK… Destul ca sa ma lamureasca, macar cat de cat…
Se incheie astazi o faza si am o usoara nostalgie din cauza celor de mai sus, parca abia acum vine toamna si la mine…
Cum insa trebuie sa ma amuz pe orice tema, iata ce mi-a dat prin cap…
Nu-i asa ca se potrivesc? Fara nici o legatura cu cartea, chiar aseara am facut colierul, la cererea unei cliente care a cumparat deja cerceii…
De maine incepe alta faza. Trebuie.
nici o privire
Aseara am avut parte de emotie, destul de neasteptata…
Scotocind pe situl editurii POlirom, la rubrica Noutati/Carti in pregatire, am dat peste poza cu coperta cartii “mele” (de fapt a lui Jose Luis Peixoto si tradusa de mine), care nu stiam cum o sa arate, evident… Chiar eram curioasa. Sa v-o arat si voua, desi e mica-mica…
Am fost foarte incantata sa o descopar…
Mai e putin…
marturisire
Daca s-a intrebat cineva de ce nu se mai vad inele noi in fiecare zi pe blogul acesta, iata, sunt pregatita sa marturisesc: nu am mai facut. De ce? Pentru ca nu am dispozitia necesara. De ce? Pentru ca ma concentrez pe alt proiect care se termina peste doua saptamani. De ce nu le fac pe ambele in paralel? Pentru ca nu am atata energie creativa. Adica as avea, dar nu am timp sa o pun in practica. Adica as avea timp, dar nu pot. Adica…
Nu are nici o legatura cu vara si caldura, nici cu vacanta (altora) sau lenea. Pur si simplu incerc sa fac ceva frumos cu romanul acela pe care il traduc. Si incerc sa-l si termin! Si mai incerc sa fiu la inaltime (ca domnul de mai jos)
In cartea “mea”, personajele sunt pe jumatate mitice, pe jumatate mult prea umane. Tarani fiind, au idei profunde pe care le formuleaza ca pe niste axiome. Limbajul lor e elevat, nu foarte elevat, insa destul de elevat incat sa para suspect la prima vedere. Caci prin ei vorbeste o alta voce, venita parca direct din Biblie.
Numele lor sunt toate biblice, iar destinul lor e implacabil. Totul e posibil in cartea “mea”: diavolul umbla cu sapca peste coarne si pieptanatura ingrijita, slujeste in altar si arunca vorbe care provoaca drame in targusorul acela. Exista un urias in targ, iar undeva, pe muntele maslinilor, intr-o casa de bogati, exista un cufar in care sta o voce care vorbeste solemn, enuntand adevaruri despre lume si viata. Slujitoarele isi petrec zile intregi ascultand-o.
Undeva, intr-o camera, sta inchis un om cu o penita si scrie neincetat. Un batran (inger) are peste 150 de ani si le poarta tuturor de grija. Ce sa mai cer de la cartea asta? Cum sa fac altceva daca sunt fascinata (pentru a cata oara) de universul acela putin grotesc dar viu si uman?
Ma intorc acum la ea…
COADA se lanseaza
Va amintiti de romanul scris de fostul meu coleg de liceu, Dragos Voicu? Ei bine, lansarea oficiala a acestei carti, care pe data de 10 iunie era best-seller la Cartea Romaneasca, va avea loc pe 19 iunie (ati retinut? vineri) la BOOKFEST 2009, la ROMEXPO, Hala 14, stand 5, ORA 17.00, STANDUL POLIROM-CARTEA ROMÂNEASCĂ.
Acolo va fi prezent Dragos, care va imparti zambete si autografe (poate si tacamuri de pui, cine stie ). Mi-ar placea sa fiu si eu acolo, insa de data asta nu se poate. Poate la viitorul roman, cine stie…
Succes, Dragos!
o veste buna
Azi am avut parte, din fericire, de o veste buna. Buna pentru spirit.
Exista un scriitor portughez care m-a impresionat peste masura, in urma cu 4 ani. Un amic care il cunostea personal mi l-a recomandat, spunandu-mi si ca acesta isi dorea mult sa isi vada cartile traduse in romaneste.
Am citit si, asa cum rar mi se intampla, m-am entuziasmat total. Dincolo de clasicii literaturii portugheze (cei contemporani, marii Saramago si Lobo Antunes, care s-au tradus cu succes in romaneste), nici un alt scriitor portughez nu ma facuse sa vibrez, sa devorez paginile ca posedata. Mi se intamplase cu Lobo Antunes, in urma cu mai multi ani, cand studiam inca limba portugheza in Bucuresti, insa de ceva vreme nu ma mai impresiona nimic.
Asadar, am “consumat” tot ce scrisese José Luis Peixoto, autorul de care va povestesc. Primele lui carti mi s-au parut insa prea apasate (de altfel, a dezvoltat un proiect impreuna cu Moonspell, daca ati auzit de ei, au concertat si in Romania).
Ajungand insa la romanul a carui coperta o vedeti mai sus, am avut revelatia. De atunci m-am apucat sa-l traduc din placere pur si simplu. Intre timp l-am cunoscut si personal, am schimbat corespondenta, am primit o carte cu autograf de la el si numeroase incurajari. Pot sa spun ca e o persoana extrem de simpatica. In plus, suntem de-o varsta
Azi am fost in masura sa-i dau vestea ca am reusit: Polirom va publica traducerile cartilor lui (doua, deocamdata). Iar mie imi revine onoarea sa ii traduc minunatiile.
Am fost in nori toata ziua
