lunar
De ce nu m-as fi dus si pe Luna? Si acolo sunt pietre, nu sunt slefuite de apa, ci de lumina si intuneric…
M-am urcat intr-o roata din acelea gigantice, care se invart si te duc pana la Luna si te aduc inapoi. Aveam aparatul la mine, asa ca mi-am zis de ce nu… Maine poate fi prea tarziu.
Ajunsa acolo, mai intai am facut tumbe din cauza lipsei gravitatiei, ceea ce m-a amuzat teribil. Pacat ca m-am amuzat singura…
Dupa ce m-am obisnuit cu lipsa gravitatiei, am inceput sa caut varcolacii care, se stie, musca din Luna atunci cand e eclipsa. Nu am gasit nici urma de varcolac dar asta-i buna, doar nu s-a fi aratat unei pamantence asa, la prima vizita… Mai intai trebuie sa ne imprietenim!
Plictisita de singuratate, am facut numai cateva poze si (un defect de-al meu), am inceput sa caut pietricele. Am si gasit. Multe.
Mi-am umplut imediat buzunarele, am mai topait putin in recunoastere, prin cratere, pana m-am plictisit de tot si am sarit inapoi pe roata gigant.
Tare mi-a placut excursia!
PS: piatra de la inelul din imagine nu e de pe Luna, caci acolo erau numai pietricele inchise la culoare. E de la Zambujeira do Mar, asa, ca sa stiti…
TiBi a zis,
iunie 18, 2009 la 10:46 pm
mi-e teama de roata:(
coreamor a zis,
iunie 18, 2009 la 11:26 pm
imi pare rau pentru tine! pierzi ceva minunat!